Spiritul laic in Saptamana Mare, care tocmai a trecut, s-a revarsat peste toata lumea. Taximetristii nu puteau face exceptie. Numai ca, in cazul lor, lumea mai uita de bunul Dumnezeu. Si, in acest caz, nu mai este vorba despre nici un fel de spirit laic, ci despre spiritul vietii de fiecare zi.
- Bai, nene, sunt blocat in trafic pe Magheru, cu asfaltarile astea...â tuâle rasa-n... (aici se pot dezvolta diverse teorii cu microfisuri centrale grabnic astupate, cu roti patrate ce "e pur si move" prin craterele periferiei);
- ... Mi-am luat o frumusete de geaca de marca la 1,5 milioane;
- Alo, draga, tu pune-o la rece, ca eu vin cu mieluâ;
- Mergem si noi "acolo", ne inchinam de 2-3 ori si dupa aia...;
- Asa sa-mi dea mie Dumnezeu cat te-am ajutat eu pe tine, ca d-aia n-am...; NOI, ASTIA care ne-am obisnuit sa ne autoiertam in fiecare zi; care respiram fara sa ne-ntrebam de ce o facem; care ne invocam ingerul de serviciu doar cand ne e greu; care, daca facem cate o fapta buna (inclusiv traversatul de batranei), ne si gandim la bila alba, stralucitoare, dintr-o alta dimensiune; care in noaptea de Inviere, aspirand la "indulgente", doar semnam condica la "soul wash", dupa care ne grabim spre "importantele" treburi laice, lasandu-i pe preoti sa slujeasca singuri; care scuipam in sus dupa care ne-ntrebam de ce sunt inundatii; NOI, ASTIA...