Duelul-delict

Pentru puterea legislativa a tanarului stat modern roman, duelul a fost in primul rand o fapta penala, care punea in pericol ordinea sociala. Codul Penal roman, promulgat la 30 octombrie 1864 si pus in aplicare la 1 mai 1865, incrimina delictul duelului in Sectiunea IV, intitulata "Despre duel". Legislatorii romani se inspirasera in redactarea celor patru articole ale sectiunii IV din Codul prusian de la 1851 si din Legea belgiana asupra duelului din 1841. In Codul Penal romanesc, articolul 258, modificat prin Legea din 17 februarie 1874, se stipula ca "acela care intr-un duel, servindu-se cu arme, nu a ocazionat nici un omor, nici raniri, se va pedepsi cu inchisoare de la 15 zile pana la 6 luni si cu amenda de la 200 pana la 1.000 lei". Spre deosebire de alte infractiuni, duelul nu este mai definit in prealabil, dovada ca, pentru societatea acelor timpuri, notiunea de duel era foarte clara. Prin acest articol, sanctiunea, una usoara, se aplica ambilor participanti la duel, chiar daca urmarile materiale (omor sau ranire) nu s-au produs.

FARA MARTORI. Ca dovada ca duelul este bine reprezentat in constiinta publica a societatii si ca regulile acestuia sunt subintelese, articolul 260 din Codul Penal de la 1864 il sanctioneaza pe cel care a participat la duel "fara secondanti ori martori", din care a rezultat "moartea sau ranirea" celuilalt, cu pedeapsa aplicata in mod obisnuit celui care se face vinovat de "omor sau raniri corporale".

Iata ca legiuitorul roman din secolul al XIX-lea considera ca duelul fara reguli minime si care are drept urmare moartea sau ranirea este de fapt o crima ca toate celelalte. Cea mai aspra pedeapsa pe care Codul Penal o prevedea pentru omor era munca silnica pe viata. In mod diferit este sanctionat duelul desfasurat dupa regulile cuvenite, duel ilegal, dar totusi pedepsit mai bland. Articolul 259 din Codul Penal prevede ca atunci "cand dintr-un duel ar fi rezultat moarte sau raniri, pedeapsa luptatorilor va fi inchisoarea de la 15 zile pana la 4 ani". Militarii fac obiectul unui articol separat, cel cu numarul 261, ultimul articol al Codului Penal de la 1864, care trateaza problema duelurilor: "Cand un militar se va bate in duel cu un individ care nu este militar, se va supune la jurisdictiunea ordinara a tribunalelor civile". Prin urmare, competenta de judecata in cazul unui duel intre un civil si un militar o au instantele civile, deci militarul nu va fi judecat de un complet al fortelor armate.

Cele patru articole sunt singurele care reglementeaza problema duelurilor, pedepsind cu amenda si inchisoare un mod de rezolvare a conflictelor care, pe langa pericolul pe care-l reprezenta pentru vietile celor implicati, putea starni in opinia publica un ecou negativ. Insa, de la fapta la dovada, drumul a fost intotdeauna foarte lung.