Selenei îi plac poveştile cu zâne. Şi se pune deseori în pielea unor personaje ale binelui care înving balaurii şi zmeii din basme. În viaţa reală, sufletul ei de copil de 4 ani şi jumătate are de înfruntat un monstru ce ar face să tremure orice om în toată firea: leucemia.
La vârsta ei, jurnalul de fiecare zi al Selenei Daria ar trebui să arate altfel: fără spital, fără tratament, fără febră şi fără suferinţă. De mai bine de doi ani fetiţa se luptă cu boala cumplită. Când credea că aproape a învins-o, micuţa a făcut o recădere, iar zilele au început din nou să semene una cu alta: halate albe, perfuzii, slăbiciune. Visul ei, mărturisit mamei într-un moment de duioşie, e să nu mai stea niciodată în spital. Ca să i se împlinească dorinţa, fetiţa are nevoie de 150.000 de euro pentru un transplant de măduvă în străinătate. „Într-o seară, înainte de culcare, mi-a spus că vrea să-i spun poveşti cu zâne şi, după una mai scurtă, mi-a zis că personajul rău nu poate fi înfrânt aşa de repede. Trebuie să lupţi mai mult”, povesteşte mama Selenei cum a maturizat-o suferinţa.
„Coşmarul nostru a început într-o zi de februarie 2009 cu o aparent banală viroză respiratorie şi o mică umflătură la ochiul drept. Iniţial, ni s-a spus că este o conjunctivită şi am tratat-o cu picături specifice. În următoarele zile, ochiul s-a tot umflat şi am mers cu copilul la Budimex, unde ni s-a pus diagnosticul de Celulita Periorbitala şi ni s-a dat un tratament cu antibiotice, picături şi unguent local. Deşi mergeam la două zile la consult şi urmam tratamentul, ochiul se umfla din ce în ce mai tare”, îşi continuă firul povestirii mama. Au urmat analize peste analize, diagnostice care mai de care, iar pe 1 aprilie fetiţei i s-a pus diagnosticul ce a furat Soarele de pe cerul familiei Vlad: leucemie acută limfoblastică.
De atunci a început bătălia părinţilor: tratamente, chimioterapie, spitale, febra care nu cedează, plânsetele copilului. Timp de mai bine de doi ani, universul Selenei s-a schimbat total şi dorinţele de copil au fost înlocuite cu speranţa că nu va mai face injecţii, că nu va mai sta în spital, că nu va mai simţi durere. „M-a tot auzit la telefon descriind problema noastră şi, într-una din zile, m-a întrebat: «Mami, dar eu am leucemie?». Nu vă puteţi închipui ce a fost in inima mea... Mă întreabă mereu: «Mami, de ce plângi, iar ai răcit? Ai răcit şi tu ca mine? Lasă, mami, că ne facem bine amândouă şi mergem acăsuţă la noi?». Are atâta încredere în noi, e veselă cu toată durerea şi mă ascultă. Am transformat totul într-o mică poveste că vom pleca în vacanţă şi că totul va fi bine”, spune mama Selenei.
După luni de chimioterapie şi tratament cu citostatice, fetiţa părea că se simte bine. Credeau cu toţii că Selena a reuşit să învingă boala. Se pregăteau chiar pentru primele zile de grădiniţă ale fetiţei.
„Însă, după o intervenţie la obrăjorul drept, unde avea o umflătură ce părea în prima fază abces, apoi nodul, şi care s-a dovedit a fi o formaţiune tumorală – infiltraţie leucemică, globulele au început să scadă. Noi aşteptam să reluăm tratamentul cu citostatice, însă doamna doctor ne-a chemat la o puncţie medulară şi vestea pe care nu credeam că o vom mai auzi vreodată ne-a făcut să tremurăm! Selena a făcut recădere medulară şi extramedulară”, îşi aminteşte mama.
Singura speranţă a rămas transplantul la o clinică din străinătate, dar costurile sunt uriaşe. Familia a apelat la prieteni, la toate resursele posibile, dar din suma de 150.000 de euro au reuşit să strângă abia 10.000. O nouă cură de citostatice a stors-o de puteri pe Selena iar. Mâncarea nu mai are gust, mirosurile sunt alterate, nopţile au devenit lungi şi pline de lacrimi. Dar copilul mai speră că într-o zi, când va strânge tare, tare din ochi şi va primi toate gândurile bune ale oamenilor cu suflet, boala cea hâdă va dispărea ca prin farmec. „Cum poţi să-i explici unui copil de nici 5 ani ce se va întâmpla? Mă rog ca Selena să se facă bine. Este un copil plin de iubire, iubeşte tot ce este bun şi frumos. Mă rog la Dumnezeu să se îndure de suferinţa ei, să o facă bine!”, spune mama.
Puteţi fi zânele salvatoare ale unui copil!
Cei care doresc să o ajute pe Selena să învingă cel mai rău personaj din câte poate exista, cancerul, pot face donaţii în conturile deschise la Banca Comercială Română, sucursala Berceni, pe numele tatălui, Vlad Mircea Adrian.
Cont Lei: RO 43 RNCB 006 4061 9829 40001;
Cont Euro: RO 16 RNCB 006 4061 9829 40002;
Cod SWIFT: RNCB RO BU.
Puteţi, de asemenea, suna din reţeaua Romtelecom pentru donaţii, până pe 3 iunie 2011, la numerele de telefon:
0900 900 342 – 5 euro/apel.
0900 900 340 – 2 euro/apel.
Mai multe informaţii despre Selena puteţi afla de pe site-ul: http://selenavlad.ro.