Iată 10 creații artistice mai puțin cunoscute din literatura modernă care s-au confruntat cu cenzura:
1. Fii și îndrăgostiți, de D.H. Lawrence
Deși a fost scrisă în 1937, cea mai populară lucrare a lui D.H. Lawrence, Amantul doamnei Chatterley a ajuns în instanță pentru obscenitate, în 1960. Cu circa un deceniu mai devreme, și romanul său Fii și îndrăgostiți a fost criticat tot pentru obscenitate .
Acum, mulți consideră că Fii și îndrăgostiți este capodopera timpurie a lui Lawrence și cea mai puternică lucrare a lui, dar la momentul publicării, aceasa a fost interzis în SUA, în temeiul unei legi din 1873, numită Actul Comstock. Această lege a făcut ilegală trimiterea sau vânzarea prin poștă a materialelor publicate considerate imorale. Legea Comstock a fost adesea folosită pentru a interzice operele de ficțiune care fac acum parte din literatura modernă.
Câteva dintre lucrările lui D.H. Lawrence, inclusiv Femei îndrăgostite, și-au făcut loc șpe listele interzise din motive legate de explicitatea sexuală. Acest roman se concentrează în jurul relațiilor dintre două cupluri și a tensiunii homosexuale dintre ambii bărbați.
Romanele lui Lawrence sunt considerate importante din multe alte motive, inclusiv din reprezentările lor despre viața de zi cu zi a clasei muncitoare. Poveștile, din acest punct de vedere, au fost considerate radicale în comparație cu lucrările altor autori care au scris despre elita din Anglia.
2. Leagănul pisicii, de Kurt Vonnegut
Este o comedie satirică, întunecată, scrisă de Kurt Vonnegut în 1963. Folosește o structură narativă neconvențională pentru a explora teme existențiale și frica de tehnologie experimentată de personajul principal, John, în timp ce cercetează opera unuia dintre părinții atomului.
Cartea nu este cea mai populară lucrare a lui Vonnegut Slaughterhouse-Five, dar s-a confruntat cu o varietate de probleme de cenzură. În mod ironic, mulți critici și cercetători au lăudat-o pentru aceleași lucruri care au determinat interzicerea ei. Aceste motive includ conținut satiric, comentarii nefavorabile atât cu privire la politică, cât și la religie, și utilizarea conținutului sexual matur și a unui limbaj explicit.
Ideea originală a romanului a fost scrisă ca parte a tezei de doctorat a autorului, în timpul studiilor sale la Universitatea din Chicago, dar a fost respinsă la sfârșitul anilor 1940. După aceasta, autorul s-a angajat la General Electric. În timp ce era la serviciu, Vonnegut l-a întâlnit pe H.G. Wells, care a ajutat la inspirarea motivului pe care Vonnegut l-a folosit în carte.
Vonnegut este renumit pentru stilul foarte ironic și utilizarea intensivă a tehnicilor satirice. Multe dintre lucrările sale au fost interzise și cenzurate în întreaga lume. El este, de asemenea, câștigătorul Premiului Național de Carte și lucrările sale continuă să fie studiate și predate în școli, precum și la niveluri academice superioare.
3. Doamna Dalloway, de Virginia Woolf
Astăzi, doamna Dalloway de Virginia Woolf este o carte de bază în sălile de clasă din întreaga lume. Cu toate acestea, când roman modern a fost publicat pentru prima dată în 1923, a fost supus cenzurii. Doamna Dalloway, care a fost scrisă în stilul fluxului de conștiință, adoptă punctul de vedere al unei femei de vârstă mijlocie, din clasa medie superioară, pe nume Clarissa Dalloway. Povestea urmează firului ei de gândire, în timp ce merge prin Londra, pregătindu-se pentru o petrecere.
Romanul este o portretizare timpurie a tulburării de stres post-traumatic, cunoscută atunci sub numele de șoc de coajă, care a fost experimentată de o generație care se recupera din Primul Război Mondial.
Romanul a fost interzis pentru nuanțe homosexuale, în special partea din poveste în care protagonista Clarissa își exprimă dorința pentru o altă femeie. Clarissa o sărută pe acea femeie într-un context aparent platonic, dar dorința ei sexuală este dezvăluită publicului prin gândurile ei la persoana întâi, care acționează ca un dispozitiv narativ.
Nu există nicio îndoială că poziția societății față de o scriitoare femeie, care scria despre teme explicite în anii 1920, a făcut romanul și mai controversat. Astăzi, doamna Dalloway este considerată un roman LGBTQ+ influent și o capodopera literară.
4. Prânzul dezgolit, de William S. Burroughs
William S. Burroughs este considerat unul dintre pionierii generației Beat, alături de Jack Kerouac și Allen Ginsberg. În mod colectiv, lucrările lor au inspirat multe vedete, precum Bob Dylan, John Lennon și Norman Mailer.
Romanul a fost interzis din cauza încălcării legii americane Comstock, care interzicea trimiterea de materiale pornografice prin poștă. A fost interzis atât în Boston, cât și în Los Angeles, la momentul publicării sale inițiale, în 1959, pentru că era atât obscen, cât și pornografic. În 1962, traducerea în germană a textului a lăsat secțiuni mari de text în limba engleză, în încercarea de a cenzura unele dintre porțiunile mai explicite ale romanului.
Naked Lunch tratează teme post-absurde. A fost puternic influențată de lucrările lui Franz Kafka. Romanul înfățișează reprezentări întortocheate, adesea grotești ale halucinațiilor care provin din amintirile vii ale propriei experiențe a autorului cu dependența de heroină.
5. Zbor deasupra unui cuib de cuci, de Ken KeseyA
fost primul roman al lui Ken Kesey și a avut succes de critică dar și financiar. Romanul urmărește povestea lui Randle McMurphy, un criminal care a primit tratament mandatat de stat într-o secție de psihiatrie deoarece provoacă haos în instituție și încearcă să ajute alți pacienți să fugă.
Romanul discută teme de nebunie, instituționalism și violență. Din 1974 până în 2000, romanul a fost interzis în școli și în instituțiile de învățământ. În 1975 a fost adaptat într-un film premiat de Milos Foreman, cu Jack Nicholson în rol principal. Revista Time a inclus cartea pe lista sa 100 de cele mai bune romane în limba engleză.
Biografia lui Kesey a fost la fel de plină de controverse ca și lucrările sale, iar acest lucru ar fi putut contribui la reputația controversată a romanului. Autorul s-a luptat atât cu legea, cât și cu drogurile, trecând prin închisoare de mai multe ori. Ca atare, autorul a publicat doar un număr foarte limitat de romane în timpul vieții sale.
6. Maestrul și Margareta, de Mihail Bulgakov
Mihail Bulgakov a scris Maestrul și Margarita în timpul apogeului opresiunii sovietice, între anii 1928 - 1940. Romanul a fost publicat în versiuni puternic cenzurate în Moscow Review de soția autorului după moartea sa. Lucrarea nu a fost publicată în volum până în 1967, când a fost lansată la Paris.
Mihail Bulgakov a fost considerat o minune literară și un geniu al timpului său. A crescut în Rusia din epoca sovietică și a fost medic în timpul Primului Război Mondial. Cu toate acestea, a demonstrat interes pentru literatură și a început să publice povestiri și eseuri la 20 de ani. Mai târziu a scris piese de teatru și romane, și a fost puternic influențat de renumitul romancier rus Fiodor Dostoievski, precum și de Charles Dickens, printre alții.
Bulgakov a fost faimos în timpul vieții sale și l-a cunoscut personal pe Iosif Stalin. Sadicul dictator sovietic era un admirator al unora dintre lucrările lui Bulgakov și ar fi văzut piesa Zilele turbinelor de multe ori. Dar Stalin a interzis personal multe dintre celelalte lucrări ale lui Bulgakov, inclusiv o piesă biografică scrisă de Bulgakov în 1939 despre Stalin, numită Batum. Chiar și după ce Maestrul și Margarita a fost publicat în versiunea sa completă, nu a fost disponibil publicului larg până în anii 1970.
7. Cei mai albaștri ochi, de Toni Morrison
Este primul roman al autoarei, publicat în 1970. Acesta spune povestea unei tinere fete afro-americane din orașul natal al scriitoarei, Loraine, Ohio, care a devenit majoră în 1941, după Marea Depresiune. Romanul a fost interzis și continuă să fie contestat în școli și consilii școlare, în special în SUA. Este adesea interzis pentru o anumită reprezentare a unei scene de viol incestuos, trăită de protagonistă. Mulți părinți, profesori și membri ai consiliului școlar consideră că aceste teme ar trebui rezervate publicului adult și să nu se preda in scoli.
8. Blood and Guts in High School (Sânge și măruntaie la liceu), de Kathy Acker
Kathy Acker a fost o scriitoare post-modernă din New York City, care a experimentat adesea teme de sexualitate, traume din copilărie și identitate. Ea a fost o figură principală în mișcările feministe și punk din anii 1970 și 1980, și multe dintre opiniile ei au fost considerate controversate și chiar radicale, atât la acea vreme, cât și în zilele noastre.
Romanul semi-autobiografic al lui Kathy Acker nu a fost niciodată foarte popular. Acest lucru se datorează probabil naturii sale sexuale explicite. A durat peste 6 ani pentru a fi publicat de Grove Press, în 1984.
La momentul publicării sale era interzis atât în Germania de Vest, cât și în Africa de Sud. A fost interzis și în Turcia în 2012.
9. Querelle de Brest, de Jean Genet și Jean Cocteau
Jean Genet a fost romancier și dramaturg francez care a cunoscut-o pe Kathy Acker și a fost chiar influențat, deși negativ. Și-a trăit cea mai mare parte a vieții ca un vagabond și hoț mărunt. Romanul lui Genet, Querelle de Brest, pe care l-a scris împreună cu artistul Jean Cocteau, a fost publicat inițial anonim în franceză, în 1947. Acest lucru a fost probabil din cauza naturii explicite a conținutului, care se concentrează în jurul unui protagonist bisexual, traficant de droguri și un criminal în serie care vizează marinarii.
Romanul include ilustrații ale lui Coteau, care a desenat circa 30 de imagini sexual explicite. Romanul a fost interzis în Franța în 1952 pentru indecență publică. Textul a fost tradus în engleză în 1974.
Lucrarea lui Jean Genet este adesea asociată cu Generația Beat. Querelle de Brest a câștigat interes și popularitate după ce regizorul german Rainer Werner Fassbinder, care făcea parte din mișcarea noului cinema german, a realizat o adaptare a romanului în 1982, intitulată Querelle.
10. Tropicul cancerului, de Henry Miller
Romanul lui Henry Miller este un portret semi-autobiografic al experienței proprii a autorului care a trăit ca expatriat la Paris, Franța, la începutul anilor 1930. Romanul împletește momente de gândire filozofică intensă, descrieri ale stilului de viață european și momente de epifanie. Există, de asemenea, numeroase scene sexual explicite.
A fost publicat inițial de Obelisk Press în 1934, dar după ce Grove Atlantic Press a achiziționat drepturile asupra romanului, în anii 1960, acesta a fost supus unor procese de obscenitate în America pentru reprezentări de pornografie. În 1964, romanul lui Miller a fost în cele din urmă considerat neobscen într-o hotărâre a Curții Supreme din SUA și a deschis calea pentru libertatea de exprimare literară.
Deși cartea a fost interzisă în Canada, Scoția, Australia și Finlanda, criticii o consideră opera lui Henry Miller. Romanul a avut o influență majoră asupra unor scriitori, precum Jack Kerouac, Allen Ginsberg, George Orwell și Norman Mailer. De asemenea, acesta apare în mod regulat pe listele cu cele mai influente romane ale secolului XX, notează thecollector.com.