Există modalități de a gestiona un critic interior dur, inclusiv identificarea tacticii și a tonului.
Experimentezi adesea gânduri autocritice, cum ar fi:
Ce e în neregulă cu tine?
Cum ai putut fi atât de prost?
Nu vei ajunge niciodată la nimic.
Cine te crezi?
Acestea sunt mesaje clasice de la criticul tău interior.
Gândirea negativă face parte din a fi om. Cu toate acestea, pentru unii dintre noi, gândurile autocritice pot fi deosebit de puternice sau dure.
Teoreticienii psihologiei au conceput vocea noastră interioară critică în diferite moduri. Sigmund Freud a numit-o supraeul, conceput pentru a suprima impulsurile care încalcă normele și interdicțiile societale și parentale.
Teoreticienii relațiilor obiectelor, cum ar fi Melanie Klein și William Fairbairn, au descris-o ca un răspuns de auto-învinovațire la „obiectele rele” interiorizate.
Teoreticienii sistemelor familiale interne, cum ar fi Richard Schwartz, văd criticul interior ca pe un aspect rănit al nostru, care poate fi învățat și integrat.
Un critic interior dur poate apărea ca răspuns la traume ale atașamentului, cum ar fi respingerea, abandonul sau neglijarea. Se poate dezvolta într-un mediu familial disfuncțional, nesigur. Poate apărea chiar și din a asista cum alții, un părinte sau un frate, sunt criticați sau rușinați.
Criticul interior este conceput pentru a te proteja de durere. Născut într-un mediu nesănătos, lipsit de încredere, interacțiuni disfuncționale și chiar traume, criticul interior încă trăiește în acea lume și crede că și tu.
Critica interioară tinde să supraestimeze pericolul și să te subestimeze. Bătăile neîncetate ale tobei pot activa răspunsul luptă-fugi-stai pe loc. Acest lucru poate duce la creșterea anxietății, care poate învinge o bună judecată și o perspectivă sănătoasă.
În timp ce criticul interior poate încerca să te protejeze, unul dur te poate întemnița mai degrabă decât să te protejeze. Cu cât absorbi mai mult mesajele criticului tău interior, cu atât te poți simți mai incapabil, nedemn și predispus la eșec.
Deoarece criticul tău interior este cu tine pe viață, încercarea de a lupta sau a-l alunga nu este de ajutor.
În schimb, iată 13 moduri de a tempera un critic interior dur:
1. Găsește cartea de joc a criticului interior
Scrie mesajele criticului interior în jurnal sau introdu-le pe telefon. Privește lista ta. Este posibil să descoperi tactici de manipulare, cum ar fi minimizarea, catastrofizarea, ridiculizarea și manipularea.
2. Refuză să trăiești în lumea altora
O modalitate de a face față oamenilor dificili este să le identifici regulile de viață. De exemplu, cu bătăușii, putem invoca compasiune, dar putem stabili limite ferme. La persoanele pasiv-agresive ajută să fii direct și să nu accepti evaziuni sau răspunsuri indirecte. Cu narcisiștii poți refuza să înțelegi gânduri și comportamente îndreptățite, non-empatice. În mod similar, recunoaște presupunerile distorsionate ale criticului interior și mesajele invalidante și lasă-le deoparte.
3. Respinge la tonul aspru
Dacă ai avea un prieten care suferă, probabil că nu i-ai spune: „Nu faci bine. Încetează.” Oferă-ți vocea plină de compasiune pe care ai folosi-o cu un prieten sau cu cineva drag.
4. Privește în spatele cortinei
Pentru a te convinge cât de neiubit, incapabil, neatractiv, slab sau defect ești, criticul interior trece peste punctele tale forte și victorii. În loc să cedezi gândirii sale selective, întreabă: Dacă sunt un astfel de eșec, cum am reușit să (termin facultatea/ să cresc un copil/ să cumpăr o casă/ să am prieteni atât de grozavi), și așa mai departe?
5. Păstrează simțul umorului
Uneori, trebuie să râdem de criticul interior. Poate fi atât de ilogic sau ipocrit, cum ar fi atunci când te mustră pentru că nu ai compasiune pentru tine. Abordează această parte înțepătoare cu un zâmbet înțelegător, ca un părinte tolerant.
6. Ocazional, admiră-i munca
Chiar dacă gândirea autocritică poate provoca durere, și cei mai mulți dintre noi detestă să găsească bine în criticul interior, din când în când dă înapoi și admiră o linie de critică deosebit de inteligentă. Criticul tău interior este, până la urmă, o parte din tine. Poate fi destul de creativ. Un compliment ocazional va dezamorsa probabil criticul interior, nu va încuraja. De asemenea, poate ajuta la integrarea acestui aspect rănit al tău.
7. Păstrează scorul
Uneori, predicțiile îngrozitoare ale criticului interior se adeveresc. Dar pentru a-i evalua acuratețea generală, păstrează o listă cu toate avertismentele și predicțiile pe care le oferă într-o oră sau o zi. Atunci vezi câte s-au materializat.
8. Mine de aur
Uneori există pepite de înțelepciune în mesajele criticului tău interior. Întreabă-te care ar putea fi o perspectivă sau o întrebare valoroasă în ceea ce spune criticul tău interior. Privește dincolo de tonul aspru și s-ar putea să găsești îndrumări.
9. Observă momentul
Critica interioară poate deveni deosebit de activă sau stridentă atunci când te gândești să-ți asumi un risc împotriva vechilor interdicții. În timp ce criticul interior s-ar putea să-și facă treaba încercând să te conducă, nu poți crește fără riscuri.
10. Caută pierderea
Dacă auzi mesaje critice interioare de rușine, observă dacă ai sau anticipezi o pierdere. Critica interioară încearcă să te ferească de emoțiile și realizările dureroase, distrăgându-ți atenția, adesea cu rușine. Acest lucru este valabil mai ales atunci când ne confruntăm cu durere. Permițându-ți să te întristezi, s-ar putea să te simți mai în contact cu tine însuți și, de asemenea, să-ți liniștești criticul interior.
11. Impune limite
Uneori, ocolirea criticului interior poate fi la fel de simplu cu a spune: „Ceea ce fac mă ajută. Nu mai încerca să mă faci să ghicesc.”
12. Ia-o înainte
Când te gândești la un pas mare sau la o experiență inedită, prezice ce va spune criticul tău interior. Îți cunoști criticul interior mai bine decât oricine altcineva. Când îi prezici criticile („Ești prea sensibil”, „Nu ești suficient de bun pentru a reuși”, „Ești prea plin de tine însuți”), diluezi impactul autocriticii.
13. Discernământ
Criticul tău interior nu este vocea ta adevărată. O voce interioară sănătoasă nu caută să te facă să te simți mic. Caută să te trezească, să te ajute să vezi adevărul și să onoreze cine ești. Aceasta este vocea de cultivat, notează psychologytoday.com.