5 lucruri pe care ar fi bine să nu le spunem niciodată copiilor 

1. Ești în regulă, nu e mare lucru, nu mai plânge

Atunci când un copil cade și se lovește mai ales la un loc de joacă, inevitabil se pornește și corul Hai, nu ai pățit nimic, ești în regulă. Instinctul de a spune asta este unul firesc. Încercăm să îi facem să se simtă mai bine sau să-i calmăm și credem că dacă spunem că nu e ceva important, ei vor considera la fel. Doar că nu este așa, dimpotrivă, ei se simt neauziți, ignorați și minimalizați, ca și cum suferința lor nu este suficient de importantă încât să fie luată în seamă. Dacă aude acest mesaj suficient de des, e în pericol să ajungă să creadă că nu pot avea încredere în noi atunci când trec prin momente dificile sau când au de gestionat emoții mai complicate, ba mai mult, pot ajunge să nu își mai creadă propriile emoții. Nu mai plânge spunem de obicei, pentru că am auzit asta toată copilăria noastră, dar pe de o parte nu ajută niciodată, pe de altă parte ajunge să îi facă pe copii să creadă că plânsul nu e de dorit, e ceva rău, care trebuie ascuns. Așadar, în loc să îi spunem că e ok, putem să îl întrebăm dacă e ok, astfel că se simte auzit și ascultat. 

2. Tu întotdeauna sau tu niciodată 

Pe astea ni le spunem și ca adulți și una dintre primele lecții pe care le înveți în terapie este să nu absolutizezi. Niciodată sau întotdeauna sunt rareori adevărate, dar ele pot să înceapă să pară așa, mai ales în cazul copiilor. Atunci când aud acest mesaj, în special din partea părinților, încep să îl și creadă. Ce putem face în schimb? Putem remarca momentele în care se comportă altfel, așa cum ne-am dori, și să le menționăm pe acelea. În loc să spunem „Te porți întotdeauna urât cu sora ta mai mică”, putem aprecia atunci când îi dă o jucărie, o ajută să facă ceva etc. Îi ajută și îi sprijină adesea pe copii să ne audă vorbind despre ei într-o manieră pozitivă, mai ales dacă îi lăudăm în fața altor adulți. 

3. Mă întristează să te văd făcând lucrul X

Mulți părinți cred că așa își învață copiii să fie empatici atunci când folosesc astfel de fraze. Dar de fapt ei înțeleg doar că ei sunt cauza tristeții și durerii noastre și e foarte posibil să înceapă să ne ascundă lucruri, ca să nu ne supere. Și, e important să ne amintim, privirea în perspectivă, în ansamblu, din perspectiva altora, nu este ceva ce copiii mai mici pot să facă, această abilitate se dezvoltă abia după prima copilărie și devine complet eficientă spre maturitate. Lecția empatiei poate să fie lăsată, așadar, pentru ceva mai târziu. 

4. Nu fi nepoliticos, dă-i mătușii Ioana un pupic

Acesta e un sfat cu atât mai potrivit în perioada sărbătorilor, când avem impresia că un copil trebuie să îmbrățișeze și să fie deschis și iubitor cu o persoană pe care a văzut-o de două ori în viața lui și cel mai probabil nici nu și-o amintește. Asta se întâmplă adesea și spre ora culcării, când copilul e deja obosit și surescitat de toată agitația. Ce îi învățăm insistând? Că limitele lor nu sunt importante și nu contează. Îi învățăm că trebuie să se comporte astfel încât să îi mulțumească pe alții, indiferent de părerea lor. Îi învățăm că dacă se simt inconfortabil să se atingă cu cineva, atunci trebuie oricum să o facă, ignorând semnalele propriului lor corp. E o limită pe care părinții chiar trebuie să învețe să le o explice copiilor lor. Trebuie să le spunem că e ok dacă nu vor să îmbrățișeze sau să pupe pe cineva, trebuie să îi asigurăm, și noi, și celălalt adult implicat, că nu e nicio problemă și că oricum îl iubim și respectăm, chiar dacă nu vrea să facă asta. 

5. Nu e adevărat 

M-am trezit și eu spunând asta, uneori. În general, atunci când un copil vine și îți spune că nimeni nu se joacă cu el, primul impuls e să îi spui că nu e adevărat. Doar că pentru copil, în momentul acela, chiar este adevărat. Din perspectiva lui, el crede că niciun copil nu vrea să se joace cu el, pentru că a fost refuzat de un altul care contează pentru el. E realitatea lor și e greu să o contrazicem noi, spunând că este sau nu este adevărată. Cel mai bine e să îl întrebăm ce îl face să creadă asta, de fapt. 

Sigur că mai sunt multe alte lucruri pe care le spunem copiilor și n-ar trebui să o facem. Încă auzim cum sunt micuți pe care îi sperie părinții că îi ia polițistul. Și atunci cum să îi facem să aibă încredere în autoritate. Ia-ți pastilele că altfel ajungem la spital, iar pe urmă ne mirăm că le e frică să meargă la doctor. E important să fim atenți ce cuvinte și ce sentimente le sădim, pentru că vor trăi cu ele toată viața. Ei, până la urmă, nu noi.