Românii riscă să încaseze o puternică lovitură la buzunar în ziua de 6 iunie 2020, când agenția Standard & Poor’s ne va acorda ratingul de țară. O cădere în „junk” ne-ar aduce costuri mai mari la împrumuturi și o diminuare a atractivității pentru oamenii de afaceri, ceea ce ar provoca reducerea oportunităților de câștig pentru întreaga populație. Retrogradarea la o treaptă inferioară ar însemna plasarea în categoria “nerecomandat pentru investiții”. În opinia specialiștilor, Guvernul mai are timp să negocieze o notă bună, dar în acest scop trebuie să prezinte o serie de date, argumente, analize comparative. Jurnalul vă prezintă, în rândurile de mai jos, un set de cinci indicatori principali luați în calcul, alături de alte considerente, la determinarea ratingului de țară.
Competitivitatea economiei
România ocupă locul 51 din 141 de țări analizate, în topul mondial alcătuit de World Economic Forum pe anul trecut, după ce a urcat o poziție față de 2018. Comparativ cu celelalte state din regiune, nu stăm deloc bine. Bulgaria se situează mai sus, pe 49 (după ce a urcat două locuri), Ungaria pe 47, Polonia pe 37, iar Cehia pe 32. Pe capitole, România ocupă locuri bune la implementarea structurilor IT (32) și dimensiunea de piață (41). Ne aflăm pe poziții apropiate de cea generală (51) la performanța instituțiilor (52), infrastructură (55), piața muncii (57), dar ne clasăm destul de jos la dinamismul mediului de business (72) sau sistemul financiar (86).
Dinamica evoluției PIB
Evoluția Produsului Intern Brut (PIB), pe termen lung, poate fi considerat punctul forte al României. Potrivit raportului din aprilie al Fondului Monetar Internațional (FMI), am înregistrat un avans mediu anual de 3,9% în intervalul 2002-2011, a urmat o perioadă de creșteri cu un minimum de 2,1% în 2012 și un maximum de 7,1% în 2017, am încheiat 2019 cu un salt de 4,1% și avem estimată o scădere de 5% anul acesta și o majorare de 3,9% anul viitor. Țările vecine, plasate și ele în categoria celor emergente, au raportat evoluții mai modeste. Bulgaria a pornit de la 4,3% în 2002-2011, apoi a oscilat între 0,3% în 2013 și 4% în 2015 și are prognozate scădere de 4% în 2020 și creștere de 6% în 2021. Ungaria a urcat anual cu 1,8% în 2002-2011, apoi a variat între declinul de -1,5% în 2012 și avansul maxim de 5,1% în 2018, dar pe anul acesta are așteptată o scădere de numai 3,1%, după care ar veni o majorare a PIB de 4,2% în 2021. Cehia și Slovacia sunt trecute în rândul economiilor avansate, deci beneficiază de un cu totul alt regim la prelucrarea datelor. Ele au însă prognozate scăderi importante în 2020, de 6% și 5,1%.
Balanța de cont curent
Diferența dintre exporturile și importurile de bunuri și servicii arată, practic, dacă țara merge în câștig sau pierdere. Acesta este poate cel mai prost indicator pentru România. Am consemnat numai deficituri în ultimii opt ani, cu valori maxime în 2012 (-4,8%) și 2019 (-4,7%), un minimum fiind înregistrat în 2014 (-0,2%). Pentru anul viitor și anul acesta, FMI ne prognozează, de asemenea, cote îngrijorătoare, de -5,5% și -4,7%. Pentru Bulgaria, ultimul an cu deficit de cont curent a fost 2012 (și atunci un nivel mic, -0,9%). Ulterior, vecinii de la sud de Dunăre au înregistrat numai excedente, cu un record de 4% anul trecut, iar pe 2020 și 2021 aceștia sunt creditați tot cu plusuri, de 1,7% și 0,6%. Ungaria a avut un traseu mai puțin fericit, cu excedente șase ani la rând, apoi balanță zero în 2018 și deficit de -0,8% anul trecut. Pe 2020 și 2021 sunt așteptate noi deficite, de -0,1% și -0,6%. Polonia a mers mai prost, cu șapte ani consecutivi de deficite sau balanță zero, dar în cele din urmă pare că s-a redresat, consemnând excedent de 0,5% în 2019 și având prognozate plusuri de 0,2% și 0,1% anul acesta și anul viitor.
Stabilitatea monetară
România a avut, pe termen lung, creșteri îngrijorătoare ale prețurilor de consum. Inflația media anuală în perioada 2002-2011 a fost de 9,4%, după care a urmat o evoluție sinuoasă, incluzând și doi ani de deflație, -0,6% în 2015 și -1,6% în 2016, dar și recordurile negative de 4,6% în 2018 și 3,6% în 2019. Actualul guvern se laudă însă că a reușit să predea “lanterna roșie” a Uniunii Europene în acest clasament. Conform datelor Eurostat pe aprilie 2020, România, cu inflație anuală de 2,3%, se poziționează mai bine decât Ungaria (2,5%), Polonia (2,9%), Cehia (3,3%), țări care au consemnat rezultate superioare în anii precedent.
Necesarul brut de finanțare
Suma dintre datoria ajunsă la maturitate și deficitul bugetar reprezintă, de fapt, banii care trebuie împrumutați pentru menținerea pe linia de plutire. Pragul de alertă pentru țările emergente este de 10% din PIB, specialiștii considerând că peste acest nivel, un stat devine vulnerabil la șocurile de pe piețele internaționale. România s-a menținut sub acest nivel în anii precedenți, înregistrând cote de 8,5% din PIB în 2018 și 8% în 2019. Pentru anul viitor, FMI ne estimase inițial 8%, dar efectele pandemiei de coronavirus au urcat prognoza la 12,7%. În această privință, Ungaria se prezintă mai rău, cu 15,5% anul trecut și o prognoză de 15,1% pe 2020, înainte de pandemie. Polonia se situează la valori apropiate României, 7,9% în 2019 și prognoză înainte de pandemie de 8,1% pentru 2020.
BBB- cu perspectivă negativă este ratingul acordat României de Standard & Poor’s la cea mai recentă evaluare
Socol: „Tradus în engleză și trimis către ei”
România poate obține un scor bun, dar pentru aceasta, trebuie dusă “o luptă argumentată” cu experții de la Standard & Poor’s, afirmă Cristian Socol, profesor la ASE. Așa a procedat, spune el, Guvernul PSD-ALDE, în structurile căruia a activat pe post de consilier. „Am luat metodologia S&P, am făcut o bază de date cu indicatorii și evoluțiile lor, am acordat ponderile și am estimat punctajul”, povestește Socol, adăugând că documentația trimisă agenției de rating a cuprins și comparații cu țări dezvoltate și cu cele din regiune.
„Am demonstrat că ratingul nostru este subevaluat. Am tradus în engleză și am trimis către ei”, mai spune economistul. „În mod normal, de la 1 mai și până în 6 iunie, Ministerul Finantelor Publice trebuia (sau trebuie) să vină cu tot arsenalul de argumente, indicatori, analize comparative, corelații, prin care să se obțină decizia de menținere a ratingului”, a menționat Cristian Socol.