Depresia este una dintre afecțiunile mintale frecvente în această etapă. Iar uneori simptomele prin care se manifestă pot fi ușor trecute cu vederea de ceilalți și puse pe seama schimbărilor care au loc acum. Lăsată netratată, aceasta se poate înrăutăți, motiv pentru care este important să existe ajutor specializat, de preferat încă de la apariția primelor semne. Materialul următor își propune să aducă mai multe informații despre depresie adolescenți, cum se remarcă și care sunt principalii pași de sprijin pentru tânărul afectat. Uneori tăcerea este un indiciu care ar putea sta în spatele acestei probleme.
De ce apare depresia la adolescenți
Nevoia de a aparține unui grup, de a avea imaginea perfectă pe rețele sociale, dar și de a fi popular în gașcă este un aspect care pune o presiune imensă pe tineri. Orice abatere de la acest standard poate fi văzută ca un eșec de către adolescenți și îi poate determina să se închidă în ei. Gândul că nu sunt suficienți, dar și trăirile intense pe care le au îi poate duce la anxietate, stimă de sine scăzută și, în cazuri severe, la depresie. În unele situaţii, tăcerea devine un mecanism de apărare pentru adolescenți. Ei merg pe ideea că e mai bine să nu spună nimic decât să fie judecați. Noua atitudine pe care o adoptă poate să fie trecută cu vederea de părinți și profesori și pusă pe seama schimbărilor care au loc în această perioadă. Dacă însă persistă de mai bine de două săptămâni și mai sunt și alte simptome, cum ar fi apatia, pierderea apetitului sau, dimpotrivă, mâncatul excesiv, dificultăți de concentrare sau dificultăți în luarea deciziilor, dar și altele, atunci poate fi vorba despre depresie.
Retragerea socială, unul dintre simptomele depresiei la adolescenți
Retragerea socială poate să fie un alt semnal de alarmă care să arate că tinerii nu sunt deloc bine. Un adolescent care tace, evită contactul sau devine brusc apatic ori iritabil are nevoie de ascultare, nu de judecată. Chiar dacă în fața adulților, problemele adolescenților pot părea nesemnificative, tinerii se pot confrunta cu emoții și stări ce le afectează sănătatea mintală. De aceea, în loc de „lasă că eşti bine”, poţi să-l întrebi cu ce îl poţi ajuta şi să te interesezi de felul în care se simte adolescentul. Chiar dacă intenţiile părinţilor şi ale profesorilor pot fi bune, pe lângă sprijinul acestora, este necesar să existe şi ajutor specializat. Un terapeut poate să formeze un cadru sigur şi de încredere în care tânărul să aibă libertatea să vorbească despre situaţia cu care se confruntă, fără teama de a se simţi judecat. Uneori, în spatele apariţiei depresiei, pe lângă presiunea socială, bullying, un eşec profesional sau relațional, pot fi şi traume sau evenimente din copilărie care şi-au lăsat amprenta şi nu au fost rezolvate la timpul lor.
Cum se poate trata
Tăcerea poate fi, aşadar, un simptom ascuns al depresiei la adolescenţi. Ca părinte sau profesor poţi face primii paşi şi să-i vorbeşti tânărului cu blândeţe, calm şi empatie. Este important să obţii o reacţie de la el, să ştii prin ce trece şi cum crede el că îl poţi ajuta. Apoi îi poţi propune o întâlnire individuală cu un psihoterapeut. Acesta este specialistul în măsură să depisteze dacă în spatele semnelor pe care le prezintă se află sau nu depresia. Dacă într-adevăr este vorba despre această afecţiune, terapeutul concepe un plan de lucru care să-i fie de ajutor adolescentului. În plus, prin intermediul şedinţelor psihoterapeutice, tăcerea poate fi ruptă, iar tânărul poate descoperi un aliat şi un ghid în specialistul din faţa sa. De asemenea, el găseşte puterea să renunţe la măşti, îşi poate expune vulnerabilitatea şi poate merge până în profunzimea simptomelor. Identificarea evenimentului, a cauzei care a dus la declanşarea acestei afecţiuni este de ajutor pentru trasarea metodelor specifice de lucru. De multe ori, în acest proces vindecător este folosită terapia cognitiv-comportamentală, scrie National Library of Medicine. Pe această cale, sunt identificate tipare negative de gândire, care duc la crearea unor gânduri şi scenarii de aceeaşi natură şi înlocuirea lor cu altele pozitive. În continuare se pot propune tehnici de lucru şi găsirea unor resurse de ajutor care să ajute adolescentul să-şi îmbunătăţească starea psihică şi emoţională.