Opoziția îl amenință e președintele României cu suspendarea, deoarece a desemnat un candidat la funcția de premier care nu face parte din partidele parlamentare. Argumentul nu stă, însă, în picioare, din punct de vedere juridic, deoarece Constituția nu obligă președintele să desemneze un candidat al partidelor, ci doar să le consulte înainte de desemnare. Însă, dacă Eugen Tomac nu reușește să obțină votul Parlamentului, iar Nicușor Dan desemnează un alt candidat de premier, tot tehnocrat, logica juridică se schimbă fundamental. Există o decizie a CCR, din anul 2020, care obligă președintele să nu desemneze un candidat de prim-ministru despre care știe că nu are șanse să fie învestit. În cazul lui Tomac, majoritatea partidelor consultate au declarat că nu susțin un premier tehnocrat și un guvern care nu are legitimitate politică, indiferent ce nume poartă.
Partidul AUR, prin vocea lui George Simion, agită și mai mult spiritele politice, punând problema așezării „bomboanei pe coliva” blocajului guvernamental. Liderul AUR își sondează internauții de pe rețelele de socializare în legătură cu oportunitatea suspendării președintelui României, Nicușor Dan, susținând că „soluția ieșirii din criză nu este Eugen Tomac, ci organizarea de alegeri anticipate”.
Adepții acestei soluții de suspendare a președintelui României pleacă de la convingerea că Nicușor Dan a încălcat prevederile Constituției atunci când a desemnat un candidat pentru funcția de prim-ministru în persoana unui cetățean care nu face parte dintr-un partid politic reprezentat în Parlament, candidat care propune un Cabinet compus exclusiv din miniștri, secretari de stat și subsecretari de stat care nu dețin carnet de partid.
La acest moment procedural, însă, nu există niciun element care să conducă la concluzia juridică potrivit căreia președintele României ar fi încălcat litera și spiritul Constituției în procedura de desemnare a unui candidat la funcția de prim-ministru.
Partidele trebuie consultate, dar, în lipsa unei majorități, nu pot impune candidatul
Potrivit articolului 103 din Legea fundamentală, „președintele României desemnează un candidat la funcția de prim-ministru” după parcurgerea a două feluri de consultări. Prima, ca urmare a consultării „partidului care are majoritatea absolută în Parlament”. Nu ne aflăm, însă, în această situație, deoarece, la alegerile legislative din data de 1 decembrie 2024, nicio formațiune politică nu a obținut 50% plus 1 din mandatele reprezentate în Parlament.
Constituția prevede, în lipsa existenței unei astfel de majorități absolute, „consultări cu partidele reprezentate în Parlament”, lucru pe care, în mod oficial, Nicușor Dan l-a și făcut. A organizat consultări atât cu PSD, cu PNL, cu USR, cu UDMR, cât și cu POT, SOS România, AUR, Grupul Minorităților Naționale din Camera Deputaților, PIR și cu parlamentarii neafiliați.
Legea fundamentală nu condiționează desemnarea de către președintele României a unui candidat la funcția de prim-ministru din partea unuia dintre partidele reprezentate în Parlament, ci condiționează consultările cu aceste partide, anterior desemnării. Evident, Parlamentul este suveran, putând aproba sau respinge, prin vot, această propunere de prim-ministru.
Suspendarea se poate face în caz de încălcări grave ale Constituției
Conform articolului 95 din Constituția României, președintele României poate fi suspendat din funcție de Parlament „în cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, după consultarea Curții Constituționale”.
Analizând jurisprudența CCR, se poate constata că prin aceste fapte grave se înțelege acțiuni ale președintelui care periclitează securitatea națională, suveranitatea sau ordinea democratică. În sfera acestor acțiuni intră, spre exemplu, încercarea de a prelua controlul asupra instituțiilor statului prin mijloace neconstituționale sau prin împiedicarea funcționării corecte a acestora, subordonarea politică a justiției sau imixtiunea nepermisă în activitatea celorlalte puteri ale statului, faptele care pun în pericol independența națională sau integritatea teritorială, precum și nerespectarea deciziilor obligatorii ale Curții Constituționale.
În situația dată, nu este cazul niciuneia dintre aceste fapte. Nicușor Dan l-a desemnat pe Eugen Tomac drept candidat la funcția de prim-ministru, după ce a consultat toate forțele politice reprezentate în Parlament. Tomac are obligația constituțională de a cere, în termen de zece zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului. Acestea se dezbat de către Camera Deputaților și Senat, în ședință comună. Iar Parlamentul acordă încrederea Guvernului prin votul majorității deputaților și senatorilor.
Decizia CCR care obligă președintele să facă o nominalizare care să primească votul de învestitură
Realitatea constituțională se poate schimba, însă, dacă Guvernul Tomac pică la vot în Parlament, iar președintele României va desemna un nou candidat la funcția de prim-ministru tehnocrat.
După primele trei zile de negocieri cu liderii partidelor parlamentare, șansele lui Eugen Tomac de a-și trece Cabinetul prin Parlament au scăzut considerabil. PNL respinge acordarea votului pentru un guvern fără susținere politică și precizează că un premier tehnocrat nu este o soluție pentru România. USR merge pe aceeași idee cu PNL, cu mențiunea că ar putea să-și reconsidere poziția dacă Tomac îi păstrează pe cei patru miniștri progresiști în echipa guvernamentală. La rândul lor, cei de la UDMR, deși nu au respins explicit un vot favorabil, susțin că nu pot promite că vor susține un astfel de guvern, invocând și ei lipsa legitimității politice.
În ceea ce privește PSD, și această formațiune politică arată că ar putea vota, dar cu anumite condiții. Iar AUR nici măcar nu va participa la votul de învestitură.
Toate aceste partide arată că un premier tehnocrat nu poate guverna fără susținere politică și că nici nu poate lua decizii importante, deoarece nu a fost legitimat prin votul cetățenilor. Dacă Nicușor Dan va încerca, după o eventuală picare a lui Eugen Tomac în Parlament, să impună un alt premier tehnocrat, dar cu aceeași structură apolitică a Guvernului, demersul intră sub incidența Deciziei CCR nr. 85/2020, care a declarat neconstituțională desemnarea de către Klaus Iohannis a lui Ludovic Orban drept candidat la funcția de prim-ministru, după ce Guvernul acestuia tocmai fusese demis prin moțiune de cenzură.
„Desemnarea apare astfel ca un act de voință unilaterală, expresie a voinței exclusive a președintelui României, care se poziționează astfel în afara logicii raporturilor constituționale de separație și echilibru a puterilor în stat și a efectelor pe care această logică le atașează actului desemnării candidatului la funcția de prim-ministru. (…) În realizarea atribuției prevăzute a articolul 103 din Constituție, președintele României va proceda la o nouă desemnare a candidatului pentru funcția de prim-ministru. Această desemnare trebuie să respecte atât litera, cât și spiritul Constituției, precum și obligația de comportament constituțional loial”, se arată în această decizie a CCR.


