Într-unul din articolele mele am spus că sunt afaceri asemănătoare bulgărașului de zăpadă, care din vârful muntelui până jos se transformă în avalanșă. Da, este real, dragii mei. O să vă arăt cum o afacere care, la început, a adus câteva mii de euro a generat ulterior alte afaceri în lanț, care au adus sute de mii și chiar milioane de euro.
În 1992 eram deja lansat în afaceri. Scriam și articole gen „Să înlocuim nemunca cu munca”, sau „Lumea afacerilor trebuie asumată”. Însă eu, spre deosebire de alții, am luat lângă mine oameni cu experiență, gen fostul ministru al aprovizionării Gheorghe Stoica. Îl cunoșteam încă de când lucra la Ploiești, iar dumnealui mi-a dat o idee de business. Minerii aveau două feluri de lămpașe, unele produse în România și altele aduse din fosta Germanie democrată. Spunea dumnealui că șefii minelor își doresc lămpașele din Germania, dar s-au pierdut contactele, pentru că, între timp, fabrica din fostul DDR se privatizase. Așa că l-am luat cu mine și ne-am dus la Secția Economică a Ambasadei Germaniei. În două zile aveam toate informațiile necesare cu care am putut contacta fabrica GAZ. Apoi direct în avion și am zburat la München. Am ajuns la adresa din Zwickau, am văzut fabrica GAZ și am devenit prieten cu noul proprietar, un om extraordinar de serios, Jurgen Katzer. Acesta știa tot ce s-a exportat în România de-a lungul anilor. Apoi, întorși în țară am mers direct în Valea Jiului și am bătut palma pentru un mic lot de 1.000 de lămpi pentru testare. Necesarul, pentru prima perioadă, 10.000 de lămpi. Am semnat contractul și înapoi în Germania. Jurgen mi-a spus că la o astfel de comandă ne va furniza panourile de încărcare gratuit. Un mic secret. Fiind panourile mele, cu specificul lămpii, am exclus riscul apariției concurenței. Este ca la telefoanele mobile, fiecare cu încărcătorul lui! Am făcut prima livrare, nemțește. Totul ca în contract, punctual, calitate etc. S-au înlocuit panourile vechi, degradate, legate cu sârmă, cu altele nou-nouțe, la toate minele. Și așa a început treaba. La final am avut ideea să cumpăr un întreg stoc de hăinuțe de iarnă de la o fabrică din Canada intrată în faliment și să le dăruiesc tuturor fetelor de la Liceul Minier. Toată lumea, fericită.
Vestea s-a dus repede. După o vreme, m-a sunat directorul tehnic de la CFR. Auzise despre lămpile aduse de mine din Germania și voia și el pentru revizorii de vagoane, acei ceferiști pe care îi vedeți că dau cu un ciocănel în boghiuri având în mână o lampă pentru a vedea care este starea tehnică a osiei. Deja „bulgărașul” nostru era mare și era doar pe la jumătatea muntelui. Am adus câteva zeci de mii de lămpi pentru ceferiști. Și totul pornit de la ideea unui fost ministru din garda veche, profesionist, bun cunoscător în ale meseriei. Așadar, de la o informație. Dar ați văzut și voi ce trebuie să faci după ce preiei o informație. Sigur că există și factorul risc, dar altfel nu ești negustor.
Dragii mei, vă promit că o să vă arăt totul, așa cum a fost, până la faza de „avalanșă”!
Doamne ajută și să ne vedem sănătoși și în bună pace vinerea viitoare!