Declarațiile ambasadorului american la Chișinău au adus în atenție politica duplicitară emanată de la Departamentul de Stat în problema Basarabiei. James Pettit nu este ,,la bază” samsar de mașini sau lobbyst, ca alți ambasadori ai SUA , ci are în spate ani mulți în serviciul diplomatic, cu stagii la Moscova și Kiev. Așadar cunoaște istoria locului unde a fost trimis să apere interesele Americii, dar și documentele de poziție ale Departamentului de Stat emise de-a lungul timpului în problema Basarabiei din care se inspiră. Interviul lui Pettit ce a declanșat scandal la Chișinău și dezamăgire la București se bazează pe ,,Nota Colby” din 1920 care a stabilit principiul ca Guvernul Statelor Unite să nu sprijine modificări teritoriale care afectează teritoriul Rusiei. Colby, secretar de stat, l-a convins pe președintele Wilson să urmeze această cale de sprijin statului bolșevic. ,,Având în vedere refuzul nostru continuu de a adopta o politică orientată spre dezmembrarea Rusiei, (…) intenționez să îi dau instrucțiuni ambasadorului ca noi să nu semnăm niciun acord referitor la Basarabia” - menționează scrisoarea lui Bainbridge Colby, din 2 octombrie 1920, către președintele Woodrow Wilson. Abia după un deceniu, în Memorandumul cu privire la statutul Basarabiei, redactat de biroul pentru probleme românești din Departamentul de Stat, este propusă o schimbare de poziție. Documentul prezintă istoria provinciei, menționând rapturile și violențele marilor puteri care au desenat destinul tragic al Basarabiei începând cu anul 1812. ,,Românii nu pot fi decât neplăcut impresionați de faptul că SUA par să fi adoptat punctul de vedere al Rusiei, prin descrierea Basarabiei pe hărțile oficiale ca fiind sub ocupație română și prin includerea ei în norma rusă de imigrare”, arată Departamentul de Stat. Memorandumul critică ,,Nota Colby” și propune o nouă abordare deoarece ,,de peste zece ani, Basarabia este parte integrantă a Regatului României, o țară cu care SUA se află în relații de prietenie”. Schimbarea de atitudine urma să fie discretă - ,,nu va avea parte de nicio publicitate în România, dar ar fi primită cu mare satisfacție de factorii responsabili din țară”, este concluzia Memorandumului din 18 februarie 1930, pus în circulație publică în 1945.
Nu cred că ambasadorul Pettit a vorbit de capul lui, fără a fi bazat pe documente interne recente ale Departamentului de Stat. Apare din interviu destul de limpede că Statele Unite revin la principiile din ,,Nota Colby” și nu sprijină traseul și aspirațiile unioniste din Basarabia. Lipsa unei reacții oficiale la București arată că aliatul strategic își informase partenerul aflat sub scut.