E o perioadă în care au apărut multe volume de memorialistică din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Cu atât mai importante cu cât istoria devine astfel mult mai accesibilă decât manualele clasice. La fel ca în cinematografie, volumele de memorii reușesc să redea cu mult mai multă atenție și sensibilitate emoțiile directe ale acelor vremuri complicate.
O viață amânată. Memoriile bibliotecarei de la Auschwitz Dita Kraus
Viaţa extraordinară a Ditei Kraus, supravieţuitoare a Holocaustului, a inspirat un bestseller internaţional. Aceasta este povestea sa adevărată, de la ororile lagărelor naziste la fuga de dictatura comunistă şi la plecarea în recent înfiinţatul stat Israel, în căutarea unei noi patrii.
Născută într-o familie de intelectuali evrei, Dita Polach a mers la şcoală, s-a jucat cu prietenii şi nu s-a perceput niciodată ca fiind diferită – până la ocuparea Cehoslovaciei de către Germania nazistă. Deportaţi în ghetoul de la Terezín, apoi la Auschwitz şi la Bergen-Belsen, Dita şi familia ei au trăit ororile de neimaginat ale lagărelor, tatăl şi bunicul murindu-i în timpul detenţiei, iar mama, la scurt timp după eliberare. La Auschwitz, fata de doar 14 ani a avut în grijă cea mai mică bibliotecă din lume, alcătuită din cele cîteva cărţi pe care prizonierii reuşiseră să le salveze din bagajele celor aduşi în lagăr şi care le-au oferit atât copiilor care aveau să fie trimişi în camerele de gazare, cât şi învăţătorilor acestora care le-au împărtăşit soarta o iluzie de normalitate într-o lume de coşmar. Dar povestea Ditei nu se opreşte la Holocaust; ea priveşte şi mai departe, la viaţa pe care şi-a reconstruit-o după război: căsătoria, plecarea din Cehoslovacia comunistă şi stabilirea în Israel, traiul în kibbutz, bucuriile şi necazurile maternităţii. O relatare extraordinară, despre o viaţă incredibilă, voinţa de a trăi şi speranţa neclintită într-un viitor mai bun.
Poate cea mai cunoscută poveste este cea a Annei Frank. Jurnalul acesteia a fost ecranizat în mai multe variante, iar acum pe platformele de filme se regăsește un documentar în care joacă și Helen Mirren. Povestea tragică a Annei Frank e bine cunoscută. Anne s-a născut în GErmania, la Hamburg, în 1929. Șomajul era mare la vremea respectivă, iar sărăcia o problemă reală în Germania. Era perioada în care Adolf Hitler câștiga din ce în ce mai mulți adepți. Ura împotriva evreilor și situația economică complicată i-au determinat pe părinții Annei, Otto și Edith Frank, să se mute la Amsterdam, în Olanda. Împreună cu familia ei şi alţi cunoscuţi evrei, Anne a stat ascunsă timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportării în lagăr, în aşa-numita Anexă a sediului firmei patronate de tatăl său, în Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani când a intrat în Anexă. A ţinut aici un jurnal (început anterior, în 12 iunie 1942), devenind la un moment dat conştientă că el va reprezenta un document important după ce războiul se va sfârşi. În 4 august 1944, aşadar nu mult după debarcarea Aliaţilor în Normandia, când finalul recluziunii părea foarte aproape, Anne şi ceilalţi şapte locatari ai Anexei sunt arestaţi şi mai târziu deportaţi cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepţia lui Otto Frank, toți vor muri. Anne şi sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen în februarie sau martie 1945. Eliberat din lagărul de la Auschwitz, tatăl Annei va publica şi va face cunoscut în toată lumea jurnalul fiicei sale. Jurnalul Annei a fost tradus în 65 de limbi și este, probabil, cel mai citit jurnal al Holocaustului.
Viața după Auschwitz, Eva Scloss, Karen Bartlett
Este o altă poveste uimitoare din vremurile acelea, legată strâns de cea a Annei Frank, povestea Evei Schloss, începând cu anii de dinainte de cel de-al Doilea Război Mondial, apoi supraviețuirea la Auschwitz și mai apoi munca la Fundația Anne Frank. E o carte admirabil de sinceră și șocantă, care dezvăluie tragediile prin care a trecut Eva Schloss și cum a reușit ea să își reconstruiască și recompună viața după aceea. Eva Schloss a fost fiica vitregă a lui Otto Frank, tatăl Annei Frank, și prietenă cu aceasta în timpul dinaintea războiului, pe care l-au petrecut la Amsterdam. Două fete obișnuite, a căror copilărie a fost brusc întreruptă în 1944, când au fost trimise în lagăr. Eva Schloss și mama sa au supraviețuit, dar tatăl și fratele, nu. În familia Frank, Otto a fost singurul supraviețuitor. Eva Schloss povestește că Frank a fost un tată minunat, care a ajutat-o să depășească durerea și ura pe care le simțea față de experiențele din perioada războiului. “Când m-am întors din război uram pe toată lumea, nu doar pe nemți. El mi-a spus că dacă urăști oamenii, ei nu vor ști asta, dar tu vei deveni o persoană profund nefericită. Ai toată viața înainte și vei vedea că ea merită trăită”, spune Schloss într-unul dintre sutele de interviuri pe care le-a acordat.