Acest articol reprezintă doar un preambul al unei anchete ample și detaliate care va urma. În cadrul acesteia, vom analiza în profunzime toate aspectele legate de gestionarea resurselor, răspunderea instituțiilor implicate și deciziile greșite care au condus la această situație critică. Scopul este să aducem la lumină adevărul din spatele amenințării și să identificăm clar responsabilitățile fiecărei părți preocupate de soarta acestei importante resurse naturale, precum și măsurile care trebuie luate pentru a evita un dezastru de amploare.
Prin această anchetă jurnalistică, dorim să sensibilizăm opinia publică și factorii de decizie pentru a acționa cu responsabilitate și transparență în gestionarea situației de o importanță fundamentală pentru economia și mediul înconjurător al regiunii. În timp ce avertismentele din trecut au fost ignorate, este timpul să facem lumină asupra cauzelor și să punem în aplicare măsuri concrete pentru a salva, ceea ce se mai poate din salina Praid, evitând astfel un dezastru dificil de remediat în viitor. Rămâne de văzut dacă autoritățile vor accepta această provocare și dacă vor acționa cu înțelepciune înainte ca situația să devină ireversibilă.Top of Form
Demn de amintit este faptul că în 2007, în cadrul unei conferințe internaționale de minerit desfășurate în Italia, un grup de cercetători, între care Deák György, Sorin Mihai Radu, Deák Ștefania Elena și Ilie Oancea, au prezentat un studiu amplu, explicând riscurile majore ce planează asupra acestei importante resurse naturale europene. Numit sugestiv „How to Prevent the Risk of Surface Water Intrusion in the Old Praid Salt Mines”, studiul avea ca scop avertizarea autorităților asupra pericolului unor viitoare inundații și prăbușiri structurale.
Din păcate, avertismentele formulate în 2007 au fost ignorate sau, cel puțin, tratate superficial. La acea vreme, cercetătorii au evidențiat câteva aspecte cruciale: creșterea concentrației de sare în râul Corund, semnalând infiltrarea de apă de suprafață, investigațiile geofizice au detectat canale de infiltrare și zone cu umiditate ridicată, iar concluziile lor au fost clare și precise – riscul de inundație masivă și prăbușire era iminent.
Deși, la acea vreme, în studiu s-a recomandat implementarea unui sistem de monitorizare permanentă, dezafectarea galeriilor abandonate și devierea cursului de apă, aceste măsuri nu au fost niciodată puse în practică. Anii au trecut, iar riscurile au crescut exponențial, pe măsură ce structurile vechi s-au deteriorat și apele de suprafață au continuat să se infiltreze treptat în subteran.
Trebuie menționat faptul că inclusiv anul trecut, aproximativ în aceeași perioadă, 18 aprilie - 16 mai 2024, a existat o situație de urgență, cauzată de fenomenul de infiltrare și deteriorări în masivul de sare, ceea ce a dus în final la suspendarea temporară a activităților productive și turistice. Lucrările de urgență realizate au avut drept scop principal devierea cursului de apă Corund și reducerea infiltrării apei în cavitățile minerale, dar în același timp, situația s-a deteriorat odată cu apariția unor dizolvări în masivul de sare, ceea ce a dus la pierderea controlului asupra infiltrărilor de apă.
Din punct de vedere tehnic, soluțiile de urgență aplicate au vizat realizarea unui bypass de cca 120 metri lungime, format din trei secțiuni de conducte corugate cu diametrul interior de 840 mm, montat pe un pat de argilă compactată și protejat cu geomembrană impermeabilă. Această soluție a avut ca scop principal deconectarea sursei de infiltrare din cursul de apă Corund, reducând astfel riscul de pătrundere a apei în cavitatea minei, creând un front de lucru pentru identificarea posibilelor căi de pătrundere și pentru executarea unor lucrări viitoare de impermeabilizare
Situația a devenit critică atunci când, în ciuda tuturor măsurilor luate, infiltrarea a continuat să se intensifice, iar debitul evacuat din mină nu a mai fost suficient pentru a face față volumului de apă infiltrată. Acest fapt a condus la dizolvarea continuă a sării din masiv, pierderea controlului asupra procesului de infiltrare și apariția unor riscuri concrete de prăbușire sau avarie structurală.
După finalizarea bypass-lui provizoriu anul trecut, menit să controleze și să limiteze infiltrările în mină, soluția găsită a funcționat pentru aproximativ un an, deoarece fiind realizat din materiale provizorii și nefiind proiectat pentru durată lungă, a fost expus riscului de degradare. În plus, debitul de apă care a fost interceptat nu a fost întotdeauna suficient pentru a menține o eficiență maximă, iar condițiile hidrologice și hidrogeologice nu au permis o stabilitate pe termen lung a schemei temporare.
În această situație, era absolut necesar să se inițieze în regim de urgență un proiect de investiție pentru betonarea unui canal de scurgere durabil și rezistent la apă, care să înglobeze și să protejeze continuu sistemul hidrogeologic al zonei. O construcție realizată din beton rezistent la apă, capabilă să suporte condițiile hidro-meteo și presiunea apei infiltrate, ar fi putut fi implementată pentru a asigura o funcționare de durată, reducând fluxul de infiltrare și prevenind riscul de destabilizare a masivului minier.
Din păcate, autoritățile și compania SALROM responsabilă nu au acționat în regim de urgență, astfel încât soluția de betonare a canalului a fost întârziată sau neglijată, ceea ce a sporit riscul de agravare a situației. Conform unor surse apropiate situației, se pare că SALROM nu a întreprins până în prezent nicio lucrare majoră de prevenție pentru a stabiliza sau a întări sistemul de cavități și masivul de sare afectat de infiltrații. În loc de soluții complexe și durabile, compania a recurs doar la aducerea unor cantități de argilă din satele din jur, probabil pentru a acoperi temporar fisurile și pentru a reduce infiltrațiile de apă. Însă, această metodă, deși poate oferi o soluție provizorie, ridică o serie de semne de întrebare legate de transparență și eficiență, mai ales dacă nu există o evidență clară și bine documentată a cantităților de pământ și argilă aduse în aceste operațiuni.
Interesant este de văzut dacă SALROM deține sau a întocmit un registru exact și detaliat privind volumele de material folosite în aceste intervenții, precum și locațiile precise unde au fost depozitate. Lipsa unei evidențe bine întocmite nu îngreunează doar monitorizarea și controlul asupra procesului de stabilizare a zonei, dar complică și capacitatea de a evalua impactul pe termen lung, precum și de a planifica măsuri eficiente și sustenabile.
După câteva zile de analiză, în zona Praid, a devenit evident că, având în vedere configurația terenului și poziția geografică a zonei, o soluție eficientă pentru reducerea infiltrărilor și protejarea minelor de sare, precum și a localităților din apropiere, ar fi fost construcția unui baraj în amonte, la aproximativ 400 de metri de mina Praid. Această opțiune nu necesita investiții extrem de mari, deoarece terenul disponibil permitea utilizarea unei cuvete naturale de lac, variantă care simplifica și diminua costurile procesului de construcție. În plus, fiind vorba despre o zonă naturală cu o capacitate considerabilă de retenție a apei, aceasta putea fi transformată într-un sistem eficient de captare a apelor, care să controleze și să limiteze extinderea infiltrațiilor.
Aspectul esențial al acestei soluții era plasarea a două conducte de captare din centrul lacului, astfel încât apa să poată fi redirecționată prin forța presiunii, controlând astfel fluxul și prevenind infiltrările masive în sistemul minierTop of Form, apoi să fie deversată într-un punct sigur după ieșirea din zona minieră. Astfel, fluxul de apă infiltrată ar fi fost deviat controlat, prevenind creșterea nivelului de apă din masivul de sare și evitând riscul de prăbușiri, deteriorări structurale sau inundarea cavităților minerale critice. O astfel de soluție, combinată cu un sistem de conducte dimensionate corespunzător, ar fi asigurat un control mai eficient asupra proceselor hidrogeologice, reducând semnificativ riscurile și costurile de intervenție.
Mai mult decât atât, în cadrul aceleiași scheme de gestionare a apelor, exista posibilitatea de a valorifica potențialul unei hidrocentrale mici, care putea să deservească direct mina de sare Praid. Aceasta ar fi generat curent electric din fluxul de apă captat, asigurând o sursă de energie ieftină și sustenabilă. Implementarea unei astfel de hidrocentrale avea avantajul de a reduce dependența de rețele externe de energie, contribuind în același timp la reducerea amprentei carbonice a activităților miniere și, implicit, la protejarea mediului înconjurător.
Prefectul de Harghita, un personaj despre care se poate spune că are un CV mediocru, pare să fie complet deconectat de la realitatea situației de criză de la Salina Praid. În loc să înțeleagă importanța măsurilor preventive și a gestionării apelor și structurii minei, el continuă să promoveze soluții neinspirate, precum înlăturarea unor responsabili, fără a ține cont de complexitatea situației.
În opinia președintelui Consiliului Județean Harghita, există trei posibilități de rezolvare a situației de la Salina Praid: ”prima fiind înlăturarea din funcție a directorului general Salrom și a directorului general de la Apele Române, întrucât nu poate fi încredințată rezolvarea problemei tot celor care au o anumită responsabilitate pentru ceea ce s-a întâmplat.”
În perioade de criză, demiterea rapidă a unor funcționari nu face decât să destabilizeze și mai mult situația, deoarece corectitudinea unei decizii trebuie să fie însoțită de un plan clar, de o evaluare amănunțită și de un timp adecvat pentru implementare.
Într-o situație de urgență, liniile de comandă și stabilitatea sunt esențiale; orice intervenție pripită, fără o analiză corectă, va duce doar la agravarea crizei. În loc să acționeze cu responsabilitate, prefectul continuă să promoveze soluții superficiale, uitând că, în astfel de momente, cel mai important este să mențină stabilitatea, acționând cu înțelepciune, nu cu impulsivitate.
Prefectului de Harghita trebuie să i se amintescă un lucru esențial: că apanajul oamenilor cu adevărat inteligenți este curiozitatea și dorința de a găsi soluții, nu rigiditatea și lipsa de viziune. În contextul actual, el pare să fie preocupat mai mult de acțiuni superficiale și de promovarea unor soluții simpliste, ignorând complet faptul că, în momente de criză, adevărata înțelepciune constă în capacitatea de a asculta, de a analiza și de a implementa soluții eficiente.
Ce s-a întâmplat în ultimii ani?
Potrivit informațiilor recente, situația de la Praid s-a deteriorat alarmant, fiind prinsă în plasa degradării și a nepăsării autorităților. În ultimele zile, cazul a devenit dramatic: inundara minei, zone de activitate minieră devastate și riscul de prăbușire a galeriilor. Într-un raport recent, cercetătorii avertizează că : zona de risc major - aproape o jumătate de kilometru pătrat - se află la un pas de o catastrofă, cu o probabilitate de 50% ca în următoarele 2-3 săptămâni să aibă loc o prăbușire masivă.
Nerespectarea avertismentelor privind prevenirea dezastrului nu poate fi imputată unei singure entități. Din 2007 și până în prezent, conducerea Salrom, autoritățile locale, Ministerul Economiei și alte instituții responsabile cu gestionarea resurselor naturale au primit semnale clare, însă au ales să le neglijeze pentru a păstra situația neschimbată, chiar dacă aceasta a pus în pericol siguranța comunităților și integritatea resurselor.
Deși au existat fonduri și expertiză, acestea nu au fost folosite pentru a preveni o criză de proporțiile celei care se profilează acum. La nivel central, deciziile au fost tergiversate, iar riscurile nu au fost gestionate corespunzător, din cauza unor interese de moment sau a lipsei de viziune pe termen lung.
Avertismentele din 2007 au fost, din păcate, ignorate sau tratate cu superficialitate, și acum plătim prețul. Salina Praid, unul dintre cele mai importante depozite de sare din Europa, riscă să devină un nou exemplu de gestionare defectuoasă a resurselor și a riscurilor? Răspunsul pentru această întrebare depinde în mare măsură de cât de repede și ferm vor acționa factorii de decizie pentru a nu transforma o problemă care putea fi prevenită într-o tragedie de proporții.
Analiza situației minei de sare Praid evidențiază o complexitate extrem de mare și o incertitudine profundă legată de starea actuală și evoluția a ceea ce se întâmplă în subteran. Cu toate că se știa de existența unor deteriorări în structura geologică a minei, extracția de sare a fost realizată și prin metode agresive, precum utilizarea dinamitei, ceea ce a provocat fisuri importante în zăcământul de sare și a agravat, astfel, starea structurală a minei, fără ca cineva să-și pună niște întrebări.
Impactul acestor fenomene asupra stabilității minei devine și mai grav dacă ținem cont de absența unor date precise și a unui sistem de monitorizare continuă. În lipsa acestor instrumente, starea sistemului subteran rămâne într-o necunoaștere totală, iar predicțiile despre evoluție sunt doar estimări. Fenomenul formării de buzunare de aer și bule de gaz, precum și distribuția inegală a apei și sedimentelor, complică și mai mult scenariile posibile, făcând ca evoluția sistemului să fie extrem de rapidă și imprevizibilă. În aceste condiții, se pot produce prăbușiri, formarea de noi pasaje sau inundări spontane, toate având potențialul de a afecta integritatea geologică și siguranța evacuărilor sau a intervențiilor în vederea remedierii.
La salina de la Praid, situația actuală evidențiază o formă de neglijență în serviciu din partea celor de la SALROM Praid, neglijență manifestată prin lipsa măsurilor preventive adecvate, ignorarea semnalelor de alarmă și întârzierea intervențiilor esențiale care pot avea consecințe serioase asupra stabilității minei și a mediului înconjurător. Conform Codului Penal, Art 249 ”Neglijenţa în serviciu” este definitită ca fiind: ”încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.
Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.”
Criza actuală și riscul de dezastru major se bazează pe un nivel ridicat de incertitudine, alimentat de lipsa datelor exacte și de monitorizări adecvate, subliniind necesitatea urgentă a realizării unor studii aprofundate și a unui sistem de observație continuă, pentru a putea interveni în mod responsabil și eficient. Orice măsură de intervenție trebuie planificată cu cea mai mare precauție, fiind fundamentată pe cele mai recente și exacte informații geologice, pentru a reduce riscul agravării fenomenelor și evitarea unui dezastru pentru comunitățile aflate în apropiere. Situația de la Praid devine un exemplu clar al consecințelor dramatice ale nepăsării și lipsei de investiții în cercetare și monitorizare, riscul fiind ca, în absența unor acțiuni concrete, potențialul distructiv al sistemului subteran să se transforme într-o criză de proporții catastrofale.
Va urma.