Diagnosticul în apendicită şi operaţia nu sunt chiar o bagatelă. Apendicele migrează uneori şi e necesar timp pentru a-l găsi. Profesor doctor Mircea Beuran explică, pentru cititorii Jurnalul, care sunt simptomele unei crize de apendicită şi cum poate fi diferenţiată o criză adevărată de una falsă. În apendicite, peste 90% din intervenţii sunt laparoscopice. Interviu cu profesor doctor Mircea Beuran, şeful clinicii de chirurgie de la Spitalul de Urgenţă Floreasca
Florin Condurăţeanu: Domnule profesor doctor Mircea Beuran, fiindcă tocmai a fost agitaţie în mass-media cu operaţia de apendicită pe care i-aţi făcut-o lui Ştefan Bănică junior, să explicaţi aceste crize de apendicită, des întâlnite şi pe nedrept minimalizate!
Prof. Micea Beuran: Dacă se dovedeşte că este o veritabilă criză de apendicită, soluţia este scoaterea apendicelui, nu există medicamente pentru rezolvarea unei crize de apendicită. Umblă o vorbă în medicină: “Dacă este de vină apendicele, acesta nu trebuie lăsat să prindă asfinţitul soarelui”. Numai că statisticile au arătat că în 30% din extirpările de apendice acesta a fost de vină, în alte 30% apendicele n-a fost vinovat, iar în celelalte 40 de procente, alte afecţiuni dădeau simptomele pentru care era bănuit apendicul.
F.C.: Un ziarist a avut şansa de a cere părerea dumneavoastră. În două spitale i s-a spus că are apendicită şi erau gata să-l urce pe masa de operaţie, dumneavoastră aţi făcut investigaţii serioase şi s-a dovedit că avea o criză de calculi renali. Ar fi fost scos degeaba apendicele, exact cum au arătat statisticile. Care sunt simptomele unei crize de apendicită?
Prof. M.B.: În primul rând, apare o durere în partea inferioară a abdomenului, în dreapta. Durerile sunt însoţite adesea de vărsături, de modificări ale tranzitului intestinal, o zi constipaţie, 2-3 zile diaree. Durerea poate apărea întâi mai sus, în capul pieptului, şi coboară ulterior. La început, unii au febră de 37-38 de grade, apoi ea creşte la 39-40. Dar diagnosticul de criză de apendicită se conturează când cresc leucocitele, în loc de 4.000 la 9.000, ele depăşesc 10.000, ajung şi la 14.000. Uneori, apendicele se infectează şi se inflamează. Se umple de microbi, dar şi de seminţe. Peritonita este una dintre complicaţii, dar există şi altele mai grave ca perforarea apendicelui cu intrarea materiilor fecale în abdomen, apendicita fecaloidă. Intervenţia chirurgicală este o urgenţă.
F.C.: Era o vreme în care părinţii îi duceau pe copii la scoaterea apendicelui la cele mai mici dureri abdominale. Apoi, această îndepărtare pompieristică s-a mai potolit...
Prof. M.B.: Se considera acum un timp că apendicele e un rudiment, fără rol, deci se scotea fără regrete. Apoi s-a descoperit că acest organ de 7-11 centimetri lungime şi 3 centimetri grosime este un organ limfatic, precum splina, şi are un rol în apărarea imunitară a tubului digestiv. De atunci nu se mai scoate pe bandă rulantă, doar când este o criză de apendicită.
F.C.: Se zice că operaţia de apendicită este o treabă pentru rezidenţi, că durează 5 minute...
Prof. M.B.: Vorba e că operaţia poate dura 5 minute, dar şi 5 ore, când apendicele nu se află la locul lui, ci s-a mutat. El trebuie căutat în aceste situaţii. Dacă facem comparaţia cu cadranul unui ceas, dacă apendicele se află în dreptul orelor 5-7, este în poziţia normală. Dacă însă se află în dreptul orelor 8-10 ale ceasului, este un apendice lateral extern, dacă poziţia lui este în dreptul orelor 2-4 este un apendice lateral intern, iar dacă se află în dreptul orelor 11-13, este vorba de un apendice ascendent. În zilele noastre, scoaterea apendicelui se face laparoscopic, cu incizii mici, camera video nu numai că găseşte apendicele, dar observă şi dacă e inflamat şi infectat şi apoi se extrage minim invaziv.
Când durerile nu sunt cauzate de apendice, poate fi vorba de o afecţiune genitală, a ovarelor, a trompelor, poate fi o suferinţă biliară, poate fi vorba de o criză de pietre la rinichi.