Pe canalele media se difuzează scenarii peste scenarii privind modalitățile de ajungere la pace, dar ele nu aparțin nici uneia dintre armatele care se luptă. Tratativele anunțate dintre Ucraina și Rusia au runde care își schimbă locul de desfășurare, dar puțini știu, de fapt, ce se discută. Momentele hilare, cu bilețele scrise Putin și Zelenski, transmise de Abramovici, pe post de porumbelul voiajor al păcii, arată cât de departe suntem de informații reale.
Canalele media de comunicare ale beligeranților se află sub strictă cenzură: în Ucraina este lege marțială, iar Rusia are un aparat de propagandă puternic pentru combaterea mesajelor care vin din tabăra adversă. Putem doar intui forța luptelor, rezultatele din teren, pierderile sau succesele anunțate de comunicatele oficiale de la Kiev și Moscova. Oricum, ele trebuie luate sub rezervă, dacă nu chiar ignorate ca sursă de informare.
Având avantajul vecinătății cu Ucraina și al existenței acolo a unei puternice comunități românești, putem să ne formăm o percepție mai exactă a realității de peste graniță prin dialogul direct cu refugiații. Despre comportamentul Rusiei există evenimente istorice care ne îndeamnă la maximă prudență, cu sentimente imprimate adânc în gene de trăirile dramatice ale generațiilor care au avut de suferit din conflictele armate, fie că am fost aliați, fie că am fost adversari cu imperiul țarist sau cu măreața URSS. Basarabia și Bucovina rămân răni deschise de secole, pe care acest nou război pornit între slavi nu le poate cicatriza.
Iată de ce putem să gândim cu mințile noastre, poate mai bine decât alții, cum este posibil să se termine războiul de peste graniță. În primul rând, când arde casa vecinului este bine să-i dai o mână de ajutor să stingă focul care ar putea ușor să treacă peste gard. Deci, te duci cu apă, nu cu benzină! Solidaritatea cu ucrainenii și compasiunea față de drama războiului, pe care le arătăm și le materializăm în acte concrete, trebuie să le menținem în registrul acțiunilor umanitare. Apoi, mai știm că paza bună trece primejdia rea. Proverbul are suport în colaborarea tot mai strânsă cu NATO, singura cale de a compensa decalajul uriaș militar față de Federația Rusă. Cu experiența pe care o avem cu urșii care se plimbă pe străzile multor localități am învățat lecția conviețuirii cu ei: nu-i bine să-i asmuți! Chemi jandarmii care au fluiere, sirene, ceva instrucțiuni care să-i alunge. Împușcarea lor este oprită de lege! Înțelegem și din asta de ce directiva nepublicată la Washington, respectată de 80 de ani, stipulează ca soldații americani să nu fie antrenați în incidente cu soldații ruși. Asta e… Victoria Nuland evocă deja condițiile în care se pot ridica sancțiunile împotriva Rusiei. E mult până departe, dar există acel drum.