„Rivalul lui Dostoievski (pe care Lev Tolstoi nu l-a cunoscut, dar pe care l-a invidiat - devastatoarea nuvelă Moartea lui Ivan Ilici e, poate, cea mai dostoievskiană scriere a sa), l-a concurat, în momentele sale de grație, în fluvialul Război și pace (frescă a războiului ruso-napoleonian) și tragedia sentimentală (inclasabilă sub multe aspecte) Anna Karenina, ample ca spațiul rusesc și impregnate de sofisticarea aristocrației ruso-franceze.”, remarca, în deschiderea unui dens și bine tușat portret dedicat inegalabilului scriitor rus, criticul și istoricul literar Paul Cernat.
Convertire și reinventare
Întru conturarea crochiului: „Chinuit de remușcări (a se vedea și amplul său Jurnal), contele Tolstoi, convertit la o nouă viață (nu mai puțin eretică decât cea de dinainte), s-a reinventat, spre sfârșitul vieții, cu romanul mistic Învierea, redempționistul Părintele Serghi și pamfletul ideologico-moral Sonata Kretzer, la care se adaugă scrieri ceva mai modeste (Puterea întunericului ș.a.) care l-au impus, alături de alte scrieri minore, ca reformator social periculos către 1900. O scriere extraordinară este și caucaziana Hagi-Murad. Excomunicat de Biserica Ortodoxă, Lev Tolstoi se impune pe plan internațional.”
Ofițer în trecere prin Valahia și Moldova
În ochiul expunerii profesorului Cernat: „Forța de iradiere a gândirii sale artistice, sociale și religioase a fost enormă, prolificul Lev fecundând deopotrivă filosofia (Șestov) și politicul (Gandhi i-a fost discipol asumat, pe linia nonviolenței pacifiste). Chiar dacă Dostoievski îl învinge prin paroxismul aproape inuman, sau metauman, al meditației, bătrânul Lev nu poate fi bătut în materie de forță narativă - o epică profetică, de respirație amplă cât istoria europeană și eurasiatică a secolului al XIX-lea, dar cu complexități greu analizabile. A trecut în tinerețea sa zvăpăiată, ca ofițer în preajma Războiului Crimeei, și prin Țările Române.”
17 zile la Focșani
Într-o scrisoare expediată din Principatele Dunărene contesei Tatiana Ergolaskaia (mătușa care l-a crescut pe micuțul Lev după moartea prematură a mamei, la nici doi ani de la nașterea viitorului scriitor), Tolstoi descria în termeni laudativi Bucureștiul (unde locuise vreme de câteva luni, după 17 zile petrecute la Focșani): „Sunt năucit. Un oraș mare și frumos, obligația de a te prezenta tuturor celor pe care-i întâlnești, operă italiană și teatru francez.” Pe drumul de întoarcere în Maica Rusia, tânărul Lev a poposit (septembrie-octombrie 1854) și în capitala Basarabiei, pe care a încondeiat-o, de asemenea, în cuvinte cu miez: „Suntem la Chișinău de aproape 6 săptămâni: orașul este provincial, frumos, foarte vioi cu ocazia venirii marilor duci Nicolae și Mihail. Viața se desfășoară cu calm, în plăcere și în așteptarea veștilor din Crimeea... De ceva vreme sunt ocupat cu o singură lucrare, despre care vă voi povesti numai dacă va reuși. Locuiesc într-un apartament decent, cu pian.”
Moșierul luminător al poporului
Revenind la portretul schițat de Paul Cernat: „Răzvrătit, după criza interioară din 1880, împotriva propriei clase, a propriei concepții și credințe (adversar al Bisericii Ortodoxe Ruse și apărător al creștinismului originar), contele moșier (dedicat nevoiașilor) de la Iasnaia Poliana a publicat, ca luminător al poporului, multe broșuri de pedagogie socială și morală - una dintre ele a ajuns, nu știu cum, în podul bunicii mele de la țară, unde am descoperit-o în copilărie.” Subiectiv: „Aș reciti oricând Război și pace, Anna Karenina, trilogia autobiografică sau Învierea (dar și piesele de teatru - Puterea întunericului, Cadavrul viu...). Recitesc periodic, cu admirație reînnoită, capitala Moartea lui Ivan Ilici, nefinalizata Însemnările unui nebun, scandaloasa Sonata Kreutzer, dar și Trei morți, Ceresc și pământesc, Părintele Serghi, Povestiri din Sevastopol sau povestirile de război (cele din Caucaz în primul rând, cu Hagi-Murad în frunte).”
Jurnale în paralel
Pe același sens: „Jurnalul, formidabil, îmi e doar parțial accesibil (ar merita parcurs și în paralel cu al soției, Sofia Andreevna). Nu i-am citit suficient, între altele, scrierile sociale și cele religioase, deloc romanul Fericirea vieții de familie, unele texte memorialistice și destule povestiri; dar îmi propun să remediez.” Probabil, cel mai puternic impact literar l-a avut asupra marii proze realiste americane. Audiența și influența sa în România a fost, desigur, enormă (de la prima traducere, în Contemporanul din 1885), dar nu cunosc decât un singur roman care intră, masiv, pe frecvența lui Lev: În preajma Revoluției de Constantin Stere.”
Descendență bogată
În încheiere: „Cu o tinerețe zbuciumată, libertină, Tolstoi a avut o batrânețe la fel de zbuciumată, de un profetism ascetic excesiv. A murit on the road, octogenar, de pneumonie, într-o gară (la Astapovo), într-una din peregrinările sale. Tată a 13 copii, a avut o descendență extrem de bogată și de surprinzătoare. Unul dintre strănepoții săi, Al. Tolstoi, a fost director al Connex (Vodafone). În prezent, există o comunitate bine reprezentată de urmași ai lui pe Facebook.”
Student ratat, soldat literat
În 1844, Tolstoi era admis la Universitatea din Kazan, în anul I al secţiei de filologie arabo-turcă. Deși pasionat de limbi străine (vorbea fluent franceza și binișor engleza), zvăpăiatul Lev, prins în capcana desfrâului și a jocurilor de noroc, n-a frecventat decât prea puțin curusurile, și nici nu și-a susținut examenele, fiind exmatriculat la finalul primului an. I s-a acceptat cererearea de transfer la o altă facultate, la Științe juridice, dar nici aici n-a făcut mulți purici. Valurile tinereții l-au îndepărtat pe Tolstoi de studiile superioare, el abandonând Universitatea în aprilie 1847.
Pe frontul din Caucaz
Revenit acasă, la Iasnaia Poliana (Poiana Luminoasă, moșie aflată la 190 km de Moscova), Lev a fost convins de fratele său, Nikolai Nikolaevici, să se înroleze în armata țaristă și să lupte pe frontul din Caucaz. În 1851, cu capul îngreunat de ideile iluministului Jean-Jacques Rousseau, Tolstoi a început să-și aștearnă pe hârtie primele încercări literare. Un an mai târziu trimitea redacţiei revistei „Sovremennik” prima sa operă literară, „Copilăria”, cu o scrisoare adresată poetului şi editorului revistei, Nikolai Nekrasov, care i-a răspuns cu multă căldură, făgăduindu-i să publice manuscrisul, întrucât „vădeşte talent”. La 6 septembrie 1852, apărea prima parte a trilogiei autobiografice „Copilăria”. Aceasta a fost urmată de „Adolescenţa” (octombrie 1854) şi „Tinereţea” (1857).
Creanga prin Europa
După trei ani petrecuţi în Caucaz, Tolstoi a fost transferat în armata activă, care se afla cantonată în Principatele Române. Aici a terminat de scris „Adolescenţa”. Lev Nikolaevici a participat activ la apărarea Sevastopolului, în noiembrie 1854, apoi a scris faimoasele „Amintiri din Sevastopol” (1854-1855). În aceeași perioadă a lucrat la „Romanul unui moşier” și la schiţele „Tăierea pădurii” şi „Fugarul”. În 1856, Tolstoi renunța la cariera de militar și cutreiera Europa occidentală, vizitând Franţa, Elveţia, Italia și Germania. În acești ani de relaxare și liniște i-au apărut volumul „Povestiri din campanie” (1856), nuvela „Dimineaţa unui moşier” (1856), nuvela „Albert” (1858) și romanul „Fericirea vieţii de familie” (1859).
Bătăioasa Sofia
În 1862, Lev Tolstoi s-a căsătorit cu Sofia Andreevna Berg, care i-a dăruit treisprezece copii (trei morți la vârste fargede) și care i-a rămas alături patruzeci și opt de ani, în ciuda unei vieți de familie nu tocmai roz. După renunțarea la ortodoxism și convertirea la propria credință „liberă” (o reinterpretare a creștinismului în cheie socială, promotoare a luptei împotriva inegalității, sărăciei, analfabetismului etc.) Tolstoi, care începuse să sponsorizeze cu sume mari de bani secta duhoborilor (interzisă și persecutată în Rusia), a intrat în conflict cu credincioasa Sofia, care s-a împotrivit cu cerbicie risipirii averii familiei. De altfel, ea a și obținut de la Tolstoi acordul pentru drepturile de autor asupra tuturor operelor scrise până-n 1881.
196 de ani s-au împlinit în 9 septembrie 2024 de la nașterea scriitorului Lev Tolstoi.
„Lev Tolstoi a avut, se spune, un complex Dostoievski. Spre deosebire de vizionarul, paroxisticul și chinuitul Fedea, ereticul conte bărbos coborât printre mujici a avut însă suflu cât pentru (cel puțin) două continente.”, Paul Cernat, istoric literar
„Audiența și influența sa în România a fost, desigur, enormă, dar nu cunosc decât un singur roman care intră, masiv, pe frecvența lui Lev: În preajma Revoluției de Constantin Stere.”, Paul Cernat, istoric literar
13 copii a avut Lev Tolstoi cu soția Sofia Tolstaia (fostă Berg).
„Cu o tinerețe zbuciumată, libertină, Tolstoi a avut o batrânețe la fel de zbuciumată, de un profetism ascetic excesiv. A murit on the road, octogenar, de pneumonie.”, Paul Cernat, istoric literar