În realitate, termenul are rădăcini religioase puternice și desemnează un rang clerical de prestigiu în islamul șiit, fără legătură directă cu funcțiile guvernamentale.
Semnificația termenului
Cuvântul „ayatollah” înseamnă „semnul lui Dumnezeu” și provine din limba arabă. Titlul este folosit în special în șiismul duodeciman, predominant în Iran și Irak.
Potrivit Encyclopaedia Iranica, ayatollah este un cleric șiit de rang înalt, recunoscut pentru cunoștințele sale în jurisprudență islamică, teologie și interpretarea doctrinei religioase. Titlul nu este astfel acordat oricărui cleric. Doar mujtahidinii capabili să formuleze judecăți independente pot dobândi această recunoaștere.
Autoritate religioasă, nu politică
Un ayatollah nu este, prin definiție, un lider politic. În Occident, termenul a ajuns adesea asociat cu Iranul revoluționar și cu figuri precum Ruhollah Khomeini sau Ali Khamenei.
Totuși, sensul inițial rămâne clerical. În cazul lui Khamenei, de exemplu, titlul de ayatollah desemna rangul său religios, în timp ce funcția politică era aceea de rahbar, adică liderul suprem al Iranului.
Nu există un singur ayatollah pentru toți șiiții din lume și nici un centru religios comparabil cu Vaticanul catolic. Autoritatea acestora se bazează pe recunoaștere academică, influență religioasă și încrederea acordată de credincioși.
Confuzia apare mai ales din cauza politicii iraniene. După revoluția slamică din 1979, presa internațională a folosit termenul aproape ca sinonim pentru conducerea Iranului. În realitate, nu fiecare ayatollah conduce un stat și nu fiecare lider politic iranian deține relevanță prin titlul religios, ci prin funcția instituțională pe care o ocupă.
Ierarhia clericală și „Marele Ayatollah”
Deasupra titlului standard se află „Marele Ayatollah” (Ayatollah al-Uzma), rezervat clericilor cu autoritate excepțională. Cei mai influenți pot deveni marja al-taqlid, adică „sursă de imitație” pentru credincioși în chestiuni de practică religioasă și drept islamic.
Istorie și evoluție
Deși pare un titlu tradițional vechi, utilizarea pe scară largă a termenului este relativ modernă, consolidată în epoca târzie Qajar și în secolul XX.
Rangurile clericale șiite nu constituie o ierarhie fixă sau universală, evoluând odată cu instituțiile religioase și politice din Iran și Irak, notează dcnews.ro.