Sunt unii oameni, niţel cusurgii, niţel Cănuţă Om Sucit, care ieşind din cabinetul medicilor strâmbă din nas fiindcă doctorul nu le-a pus în palmă ditamai reţeta plină de medicamente.
Medicul le-a recomandat în principal să-şi schimbe stilul de viaţă, mai ales regimul alimentar. Reproşurile acestor nemulţumiţi sună cum că medicii au rasolit cazurile lor, neplăcerile din sistemul digestiv pasămite impuneau pilule umplând pumnul. Aşa se întâmplă şi cu cei diagnosticaţi cu gastrite.
Într-un timp, ploua cu diagnostice de gastrite şi de ulcere. Orice disconfort în aparatul digestiv îi împingea pe oameni să ofteze, “cred că am un ulcer, am făcut cel puţin o gastrită”. Aveam de-a face cu un exces de diagnostic de ulcer, prea multe încadrări şi în boala de gastrită.
Apariţia endoscopiei, intrarea cu camera video în aparatul digestiv superior a limpezit ce se întâmplă în zona digestivă superioară. Endoscopul a putut să preleveze şi fragmente de mucoasă pentru a fi analizată în laborator, aşa că diagnosticele în aceste afecţiuni au devenit mult mai exacte. Şi în situaţia de gastrite, pacienţii trebuie să facă schimbări în stilul de viaţă. Gastrita este o inflamaţie a mucoasei stomacului. Formele uşoare înseamnă o afectare a primei porţiuni a mucoasei şi aceste gastrite se întâlnesc la circa 80% din populaţie.
Dacă gastrita afectează şi straturile mai profunde ale mucoasei este vorba de gastrite atrofice, mai complicate. Mucoasa profundă este atacată şi au de suferit glandele ce produc acid clorhidric, acea barieră de apărare. Dar sunt lezate şi glandele producătoare de sucuri pentru digestie. În mod normal, când mor celule din mucoasă aceste straturi sunt înlocuite cu noi celule în circa 3 zile. În gastritele mai serioase aceste straturi de mucoasă afectate nu se mai reînnoiesc.
Simptomele de dureri abdominale, de balonări, de senzaţia de greutate după mese, jena în stomac, pot fi generate de gastrite. Dar sub masca gastritei se pot ascunde şi alte boli grave precum ulcerul, cancerul gastric, de aceea medicul trebuie să avanseze cu testările. Suferindul de gastrită trebuie să mănânce la ore fixe, să nu aibă mese prea bogate, să rărească festinurile. Alimentele nu trebuie să fie prea bogate în fibre nedigerabile, mâncarea nu e bine să fie prea condimentată şi prea fierbinte. Când omul mănâncă ceva nesemnificativ dimineaţa şi se ospătează din belşug abia seara, în cursul zilei acidul clorhidric nu se întâlneşte cu alimente în stomac, aşa că atacă mucoasa gastrică.
Alcoolul trebuie consumat cu cumpătare, deoarece afectează mucoasa digestivă, iar fumatul face rău. Ţigările nu numai că înfundă vasele de sânge, dar produc şi spasme în aparatul circulator astfel că ajunge mai puţin sânge în reţeaua bogată în vase necesară digestiei. Nici oţetul nu este recomandat în exces. Durerea în gastrită nu vine la ore fixe, cum se întâmplă cu durerile din ulcer.
Bolnavii de gastrită trebuie să utilizeze medicamente de protecţie şi regenerare a mucoasei, dar sunt recomandate şi medicamentele de intensificare a secreţiilor biliare şi substituente de enzime pancreatice. Şi, bineînţeles, se impun medicamente de ponderare a concentraţiei de acid din stomac. Acea bacterie Helicobacter Pilory produce şi ulcere, dar ea se cantonează în mucoasa stomacului şi generează inclusiv gastrite.