Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avertismentul care zguduie România: Generalul Virgil Bălăceanu spune că NATO nu este pregătită dacă Rusia ajunge la Gurile Dunării
Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu lansează unul dintre cele mai dure avertismente strategice ale ultimilor ani. Dacă Rusia reușește să avanseze spre Gurile Dunării, România și NATO s-ar putea confrunta cu o vulnerabilitate istorică, în condițiile în care flancul sud-estic al Alianței rămâne insuficient consolidat.
Declarațiile vin după ce Vladimir Putin a afirmat public că își dorește să cucerească sudul și estul Ucrainei, teritoriul istoric numit de Kremlin „Novorosia”. În acest context tensionat, generalul Bălăceanu a explicat la Digi24 că există două scenarii prin care Rusia ar putea ajunge la Gurile Dunării – iar ambele reprezintă un risc major pentru România.
Generalul arată că „noi avem două scenarii în care rușii sunt la gurile Dunării. Scenariu model Belarus – în care se creează această uniune statală și avem prezență militară, chiar dacă nu au cucerit zona de sud a Ucrainei. Sau în al doilea scenariu, probabilitatea în acest război foarte scăzută, dar într-un al 2-lea război, ca să ajungă prin forța militară la Gurile Dunării”.
Bălăceanu spune fără echivoc că NATO nu ar avea capacitatea necesară pentru a reacționa prompt. „Și întrebarea este și sună un pic retoric: suntem pregătiți pentru o asemenea ipostază? NATO este pregătită pentru un asemenea scenariu? Și răspunsul, ca să nu fie întrebarea retorică, este nu”.
Potrivit lui, flancul sud-estic al Alianței rămâne cel mai vulnerabil, deși presiunea este concentrată pe nord-est. „NATO este foarte, foarte concentrat pe flancul de nord-est (…) mult mai puțin pe zona de sud-est, mult mai puțin pe axa Nord–Marea Neagră, care va rămâne (…) zona cea mai volatilă, cea mai dinamică din punct de vedere geostrategic”, subliniază generalul.
În același timp, el detaliază strategia Moscovei de a domina Ucraina fără a declanșa noi campanii militare costisitoare. „Primul scenariu îl reprezintă a avea, impropriu spus, graniță cu Federația Rusă. Să continuăm să avem graniță cu Ucraina, dar Ucraina capitulat militar. Pe cale de consecință, capitulează politic.”
Generalul explică și presiunea Kremlinului pentru organizarea de alegeri rapide în zonele ocupate: „Va cere prin ridicarea legii marțiale și relegitimarea partidelor pro-ruse (…) rușii vor apela la coloana a 5-a astfel încât să câștige puterea politică la Kiev. În felul acesta realizează uniunea statală Federația Rusă–Belarus–Ucraina.”
În ceea ce privește o eventuală ofensivă spre Odesa și Dunăre, Bălăceanu temperează scenariile apocaliptice pe termen scurt. „Rușii n-ar avea premisele favorabile pentru începerea unei ofensive pe direcția operativă Nicolaev spre Odesa, Odesa–Gurile Dunării–Transnistria. Însă a existat un asemenea plan, el poate fi reeditat”. Cu toate acestea, el admite că o astfel de evoluție este improbabilă în actualul conflict, dar nu imposibilă într-o confruntare viitoare: „Îmi este greu să cred că poate fi reeditat în acest război (…) pentru că ei trebuie să își concentreze majoritatea forțelor pentru Donbas”.
Privind spre evoluția pe termen lung a conflictului, generalul Bălăceanu consideră că situația nu va fi stabilizată printr-un acord de pace real. „Acest conflict se va încheia pe modelul nord-coreean. Deci un conflict înghețat, deschis, extins… poate să fie urmat de un al doilea război cu Ucraina, pe model cecen”.
În opinia sa, dacă Rusia reușește să controleze integral Donbasul, regiunea ar deveni baza unei noi faze a conflictului. „Donbasul în întregime ar crea o poziție geo-operativă (…) extrem de favorabilă pentru Federația Rusă pentru reluarea războiului.”
Generalul arată că Vladimir Putin nu urmărește compromisul diplomatic, ci continuarea confruntării: „El nu va accepta condițiile (…) El vede mai degrabă continuarea războiului. Ne putem aștepta să vorbim în istorie despre (…) războiul de 5 ani de zile dintre Federația Rusă și Ucraina.”
Declarațiile vin după interviul acordat de președintele rus presei din India, unde acesta a transmis explicit: „Rusia va elibera Donbas și Novorosia fie prin mijloace militare, fie prin alte mijloace.”
Bălăceanu reamintește că obsesia Rusiei pentru accesul la Gurile Dunării datează încă din secolul al XVIII-lea, iar o astfel de evoluție ar reprezenta pentru România cea mai mare amenințare strategică din ultimele decenii, potrivit stiripesurse.
Scenariile militare prin care Rusia ar putea ajunge la Gurile Dunării
Există două mari clase de scenarii militare examinate de experți: (1) scenariul politic / hibrid (control pe cale politică, paramilitare și coloane a 5-a, fără necesitatea unei ofensive terestre majore) și (2) scenariul convențional (înaintare militară terestră / amfibie spre Gurile Dunării, trecând prin Odesa / Transnistria). Analizele recente arată că, pe termen scurt, Rusia nu deține poziția operativă necesară pentru a cuceri rapid Odesa sau Gurile Dunării printr-o operațiune la scară largă, dar menținerea presiunii hibrid-militare și a platformelor în Donbas și Crimeea reduce semnificativ fereastra de oportunitate pentru apărare, potrivit unei analize Understanding War.
1) Scenariul hibrid / politic-militar (probabilitate medie — impact mare)
Moscova urmărește să transforme câștigurile teritoriale în avantaje politice: impunere de administrații pro-ruse, organizare de alegeri controlate, ridicarea legii marțiale locale și folosirea rețelelor pro-ruse pentru a produce cedări politice în rândul conducerii ucrainene. Generalul Bălăceanu a descris exact această cale: „Primul scenariu îl reprezintă a avea, impropriu spus, graniță cu Federația Rusă. Să continuăm să avem graniță cu Ucraina, dar Ucraina capitulat militar. Pe cale de consecință, capitulează politic.” Aceasta este o formă de avans strategic care reduce costurile militare pentru agresor, dar poate produce un control de facto asupra unor porțiuni critice, inclusiv acces la litoral şi căi navigabile, potrivit Chatham House.
Consecinţe militare practice: control naval restrâns asupra porturilor ucrainene, limitarea accesului comercial şi militar al Ucrainei la Marea Neagră, crearea de „puncte de strangulare” pentru rute logistice — toate pot fi implementate cu un mix de forţe de ocupaţie mici, acțiuni de sabotoraj şi presiune politică.
2) Scenariul convențional (ofensivă spre Odesa → Gurile Dunării) — (probabilitate scăzută în 2025, posibilitate crescută în viitor)
Ofensivă terestră coordonată din direcția Mykolaiv / Nikolaev → Odesa → Gurile Dunării, eventual legată la axa Transnistria. Specialiștii de pe teren notează că, în decembrie 2025, forțele ruse nu sunt în poziția de a lansa o astfel de operațiune la scară largă imediat, potrivit Understanding War. „Forțele rusești nu sunt în măsură să facă progrese la scară atât de mare pentru a cuceri orașele Odesa sau Mykolaiv, nici pe uscat, nici pe mare.”
Factori care reduc fezabilitatea imediată:
-
Concentrarea trupelor ruse în Donbas obligă alocarea majorităţii capabilităţilor ofensive acolo; lipsa unor rezerve largi permite doar acțiuni limitate.
-
Defensiva ucraineană și costul ridicat al unei operațiuni amfibie/operativ-tactice împiedică avansuri rapide.
3) Logistica: distanţe şi cerinţe de aprovizionare (estimări orientative)
Pentru a înțelege fezabilitatea unei ofensive, trebuie privite două elemente-cheie: distanţa de parcurs și cantitatea de materiale necesare zilnic.
-
Distanțe orientative: din nucleele de forță din zona Donbas/Mykolaiv până la Gurile Dunării sunt de ordinul sutelor de kilometri pe axa terestră (mișcări operaționale care implică 100–400 km în funcţie de punctul de plecare și de ruta exactă). Această distanţă multiplică nevoile de ‘combustibil-kilometri’ și întreţinere.
-
Consum logistic (estimare de ordine de mărime): un corp de armată modern poate consuma zeci de tone (zeci de mii de kilograme) de combustibil și muniţie pe zi — de exemplu, dacă un corp consumă 100–300 tone/zi, asta înseamnă 100.000–300.000 kilograme zilnic doar pentru combustibil/muniții elementare (valoare de referinţă orientativă; consumul real variază puternic în funcţie de intensitate și compoziţia forțelor). Lipsa capacităților feroviare/portuare sigure spre front face aprovizionarea pe distanțe de sute de kilometri vulnerabilă. Această presiune logistică este unul din motivele pentru care o ofensivă masivă în direcţia Odesa–Gurile Dunării este dificil de susținut.
Cifrele de mai sus sunt estimative şi trebuie tratate ca ordine de mărime — ele arată însă că orice încercare de a avansa zeci-sute de kilometri spre litoral necesită infrastructură logistică stabilă și cantități mari de materiale (mii-sute de mii de kilograme zilnic), potrivit unei analize Understanding War.
4) Rolul Transnistriei și al axei Odesa–Transnistria
Transnistria rămâne un factor de risc: prezenţa militară rusească sau sprijinul local pot servi ca un „al doilea front” sau ca punct de ameninţare pentru sud-vestul Ucrainei și litoralul Dunării. Situaţia din Transnistria rămâne fluidă — Moscova păstrează instrumente politice și resurse economice în regiune care pot fi exploatate în perioade de escaladare, potrivit Kyiv Post.
5) Capacitatea de reacție NATO și vulnerabilităţile sud-estice
Analize recente și decizii de consolidare arată că NATO continuă să întărească flancurile (inclusiv reforme de comandă), dar concentrarea exemplară pe nord-est a captat resurse politice și operaționale suplimentare. Generalul Bălăceanu subliniază exact această problemă: „NATO este foarte, foarte concentrat pe flancul de nord-est (…) mult mai puțin pe zona de sud-est, mult mai puțin pe axa Nord–Marea Neagră…”. Pe scurt, apărarea robustă a flancului sud-est rămâne o provocare operațională și politică în care lacune persistente pot crea ferestre de oportunitate pentru acțiuni hibrid sau limitate ale Rusiei, potrivit unei analize Understanding War.
6) Ce ar face scenariul plauzibil periculos pentru România?
-
Pierderea controlului ucrainean asupra porturilor de la Marea Neagră ar putea restricţiona sever fluxurile comerciale şi maritime şi ar crea situații de blocaj.
-
O prezenţă rusească mai la sud ar micşora „profunzimea” de securitate a României pe axa Dunării şi ar face mai complicată apărarea litoralului şi a căilor de comunicaţie fluviale.
-
Scenariile hibride pot produce presiuni politice și de securitate indirecte (dezinformare, sabotaj economic, migraţii).
Citește pe Antena3.ro
