Jurnalul.ro Special Interviuri Bolta arcuită a tălpii şi păşirea fără dureri

Bolta arcuită a tălpii şi păşirea fără dureri

de Florin Condurateanu    |   

Părinţii manifestă o îngrijorare exagerată când observă unele conformaţii şi poziţii nefireşti la picioruşele copiilor. Dar, cele mai multe se modifică de la sine şi nu necesită intervenţia ortopezilor. Interviu cu profesor doctor Mihai Jianu, de la Clinica Ortopedie a Spitalului de Pediatrie “Grigore Alexandrescu”

 

Florin Condurăţeanu: - Domnule profesor doctor Mihai Jianu, care sunt etapele ce se succed în pasul omului?

Prof. Mihai Jianu: - Când păşeşte, omul parcurge patru etape. Primul tempo este sprijinirea pe călcâi. Etapa ce urmează este rularea tălpii şi urmează tempo-ul al treilea, ajungerea pe vârful labei piciorului, pe degete. A patra etapă, şi ultima în derularea păşirii, este ridicarea piciorului pentru că intră în acţiune celălalt picior. Circa 40% din timpul desfăşurării unui pas este perioada de ridicare de la sol a tălpii căci execută păşirea pe pământ celălalt picior. Din această schemă a mersului se poate pricepe că bolta arcuită a oaselor tălpii are un rol important. În tempoul doi, când se rulează talpa, această etapă se bazează pe curbura oaselor din bolta plantară. De aici apare o durere la mers a unora cu platfus.

 

F.C.: - Bine că aţi amintit de dandanaua asta cu platfusul. Părinţii se sperie că bebeluşii lor ar avea platfus, că piciorul grăsălan n-are scobitură la talpa picioruşelo. Îngrijorarea lor este justificată?

Prof M. J.: - Mie îmi spuneţi, e coadă pe subiectul platfus la cabinet! Cei mai mulţi părinţi alarmaţi se sperie degeaba. Până la vârsta de 3-4 ani, 95% dintre copii par a avea platfus. La talpă au un strat de grăsime de aceea se vede că ar călca cu toată talpa pe sol. La 4 ani perniţa de grăsime se resoarbe şi talpa este rulată în mers căci oasele au arcuirea normală. Dispariţia acestui strat de grăsime este facilitată de mersul în ciorapi prin casă, de utilizarea de încălţăminte cu talpă flexibilă. Se întăreşte astfel glezna, ea evoluează spre flexibilitatea firească prin mers. La naştere, glezna este maleabilă, în burtica mamei pruncul a stat cu tălpile lipite una de alta. Glezna se formează flexibilă când talpa preia neregularităţile solului prin purtarea unor ghete cu talpă moale, flexibilă. Este eronată cumpărarea de ghete cu carâmb tare, pasămite să-i ţină bine glezna. O împiedică să devină flexibilă. Cum ar fi să mergeţi încălţat cu clăpari rigizi. Statisticile arată că 10% din oameni au cu adevărat platfus. Din rândul acestora, doar 2% au platfus dureros şi se impune intervenţia ortopezilor. Ei au predispoziţie din naştere, din familie, la platfus. Obosesc mai uşor, au dureri fiindcă oasele boltei nu sunt arcuite şi nu se întâmplă rularea în etapa a doua a păşirii. Practicile acelea de a face exerciţii pentru vindecarea de platfus sunt inutile. Copii sunt puşi să ruleze talpa pe un făcăleţ, să ridice o batistă de pe podea cu degetele picioarelor. Aiurea, ce în felul acesta curbezi oasele tălpii construite fără scobitură din naştere? E inutilă şi purtarea de talonete rigide pe interiorul gletuţelor, ele nu pot arcui oasele, susţin medicii francezi. Ba din contră, pot produce neplăceri prin împingerea în sus a oaselor picioarelor şi scoaterea din locaşul bazinului a femurului, conducând la complicata luxaţie de şold. Copiii se ridică în picioare la 8-9 luni şi încep să meargă la 1 an sau până la 1 ani şi 2-3 luni. Ei se ridică în picioare şi merg atunci când se trimit semnale că gleznele s-au format, gleznele evoluează până la 1 an şi jumătate.

 

Poziţia picioarele bebeluşilor sună o altă alarmă pentru părinţii excesiv de grijulii. Unii micuţi calcă cu laba piciorului înclinată spre interior şi au tendinţa de a se ridica pe vârful degetelor. Ortopedia pediatrică numeşte asta varus equin. Este şi o reminiscenţă a poziţiei din burta mamei cu picioarele îndoite şi talpă în talpă. E semnul că gleznele nu s-au întărit, sunt maleabile. Dacă părinţii pot lesne, fără să forţeze, să acţioneze asupra labei picioruşului şi s-o îndrepte, înseamnă că micuţul îşi va dobândi poziţia corectă de la sine. Dacă gleznele sunt rigide şi nu pot fi corectate de mâna părinţilor înseamnă că e o treabă de medic ortoped. Alţi bebeluşi au o poziţie inversă: talpa îndreptată spre exterior şi vârful degetelor în sus (talus valgus). Corectarea vine de la sine, nu e un defect, ci un viciu de poziţie temporar. În nici un caz nu se pune picioruşul în ghips.

 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri