Se făcea că era anul 2492. Premierul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord sosea din nou la Bruxelles, într-o vizită de lucru cu Președintele Comisiei Europene, cu Președintele Parlamentului European și cu Președintele Consiliului European. Ședința avea un singur subiect pe ordinea de zi, unul extrem de important și de maximă actualitate și urgență: cererea Marii Britanii pentru extinderea termenului limită la care să se petreacă BREXIT. Nimeni - nici șefi de state, nici politicieni mărunți, nici ziariști, nici reprezentanții societății civile, nici mediul corporatist sau fiananciar-bancar european, nici europenii de rând, pe scurt, absolut nimeni - nu-și mai aducea aminte de unde s-a născut această tradiție a politicii Uniunii Europene, dar în fiecare an “marea întâlnire” atrăgea de secole bune o mulțime de turiști din întreaga lume.
Revenind înapoi în timp, în toamna lui 2019: Preşedintele Consiliului European Donald Tusk recomanda colegilor din țările membre - șefi de state și de guverne - să accepte să amâne încă o dată Brexitul, care fusese amânat deja în două rânduri. Lungimea oricărei “extinderi” pe care o vor oferi liderii UE va fi privită foarte diferit prin prisma diviziunilor politice din Regatul Unit. O scurtă amânare ar putea fi interpretată de cei ce votează “REMAIN” (britanicii care nu vor ieșirea din UE și care speră într-un nou referendum drept) drept o ușă trântită în fața năzuințelor lor europene, care-i lasă de fapt aruncați în stradă. Dar o extindere de mai lungă durată a termenului pentru BREXIT va fi percepută de susținătorii acestuia drept o tentativă a UE de a-i forța pe britanici să rămână cu orice preț agățați de Uniune. Pentru a evita un “no-deal” (ieșirea Marii Britanii din UE fără acord), majoritatea liderilor europeni preferă să accepte cererea Londrei: o “extindere” de trei luni, până la 31 ianuarie, a termenului la care s-ar produce BREXIT.
BREXIT (termen inventat de britanici) a generat astfel un alt termen inventat de europeni: FLEXTENSION. “Fl-exstension”, din flexibil + extindere: o prelungire (extindere) a momentului de “contracție” a Uniunii Europene (a BREXIT-ului) până la un termen limită “flexibil”, adică până la o dată ce rămâne incertă.
Pe termen lung, orice este posibil, inclusiv organizarea de noi alegeri sau chiar organizarea unui nou referendum. “No-deal Brexit”, “hard Brexit” sau “Brexit fără acord” este teama cea mai mare la Londra, unde ideea unui acord de a avea un acord pare chiar mai ușor de înghițit. Un acord care să conducă la un alt acord că Regatul Unit nu este în dezacord cu Uniunea Europeană, deși vrea să iasă din ea. Flextension, amânarea “contracției”.