Marea Britanie va publica o ''declaraţie de poziţie motivată'' cu privire la recomandările juridice referitoare la acordul premierului Theresa May asupra Brexit-ului, aşa cum s-a promis, a anunţat luni purtătorul de cuvânt al şefei executivului de la Londra, transmite Reuters.
Partidul Laburist, principala formaţiune de opoziţie britanică, a anunţat că va exercita presiuni în vederea iniţierii procedurilor de contestare contra guvernului dacă Theresa May nu face publice în formă integrală recomandările juridice referitoare la 'acordul de divorţ' între Londra şi UE.
Purtătorul de cuvânt nu a făcut însă vreun comentariu legat de posibilitatea ca o ''declaraţie de poziţie motivată'' să satisfacă sau nu cererile laburiştilor britanici.
O sursă guvernamentală britanică a precizat că declaraţia respectivă are câteva zeci de pagini.
Liderii celor 27 de state membre ale Uniunii Europene au aprobat pe 25 noiembrie, la Bruxelles, acordul privind ieşirea Regatului Unit din blocul comunitar, precum şi declaraţia care schiţează relaţia post-Brexit cu Londra. Regatul Unit devine astfel prima ţară care părăseşte UE.
Acordul de retragere, ce are 585 de pagini, detaliază condiţiile juridice ale ieşirii Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord din UE la 29 martie 2019.
Liderii din UE s-au exprimat de asemenea în favoarea "unei relaţii cât mai strânse posibil" cu Londra după Brexit.
Premierul britanic Theresa May a avertizat că, în cazul în care acordul privind retragerea Regatului Unit din UE nu este aprobat de legislativ, atunci ţara sa ar putea ieşi din blocul comunitar în absenţa unui acord sau ar putea să nu mai părăsească UE deloc.
În cazul în care Curtea de Justiţie a UE decide că Regatul Unit poate revoca în mod unilateral Brexit-ul, atunci parlamentarii britanici ar avea o a treia opţiune viabilă, pe lângă acordul semnat pe 25 noiembrie la Bruxelles şi ceea ce miniştrii britanici descriu drept un scenariu haotic în cazul lipsei acordului - rămânerea în blocul comunitar după un al doilea referendum.
Articolul 50 stipulează că, în cazul în care un stat membru decide să se retragă din UE, el are la dispoziţie doi ani pentru a conveni cu cele 27 de ţări rămase în UE un acord de retragere, deşi acest proces poate fi prelungit în cazul în care Consiliul European decide în unanimitate în această privinţă. Nu există nicio altă menţiune la eventuala schimbare a unei asemenea decizii de către un stat membru.