Ion I.C. Brătianu, sculptat în granit de Mestrovic, privește gânditor spre zidul unui teatru de revistă dezafectat. Este o ipostază-simbol a jocurilor absurde ale sorții care au urcat un destin să contribuie decisiv la formarea României Mari pentru a-i oferi, prin ,,patria recunoscătoare”, calvarul fiilor răpuși prin închisori. În spatele statuii, un ansamblu de clădiri din centrul Bucureștilor, ascuns în umbra unui parc neîngrijit, poartă în zidurile coșcovite densitatea încărcăturii istorice și culturale cum puține alte locuri o duc prin vremi. Despre repunerea în circuit a Așezămintelor, așa cum figurează dorința lăsată testament de marele om de stat, se spun multe vorbe frumoase, se iau mereu angajamente solemne, dar realitatea arată distanța uriașă dintre vorbe și fapte. Acest ansamblu, trecut din motive politice în anonimat în perioada comunistă, intră într-o nouă etapă a decăderii după 1989. Un patrimoniu excepțional riscă să fie pierdut. Delăsare, tembelism, interese imobiliare, orgolii, corupție, blocheză de şapte ani demersul singurei instituții îndrituite să aibă, moral și legal, dreptul să le administreze - Academia Română.
De ce se numesc Așezămintele Brătianu? Pentru că sunt două entități care au avut un destin comun.
În anul 1924, la inițiativa lui Ion I.C. Brătianu, a fost înființat Așezământul Cultural ,,Ion I.C. Brătianu”. Ulterior, în 1942, Eliza I.I.C. Brătianu a înființat ,,Așezământul I.I.C. Brătianu”, autentifică actul constitutiv și statutul, stabilindu-se sediul în București, Strada Biserica Amzei nr. 5, și faptul că, în situația dizolvării sau lichidării, activul va trece în patrimoniul Academiei Române. În anii 1945 și 1947, au fost încheiate acte autentificate la Tribunalul Ilfov, prin care cele două entități trec în patrimoniul Academiei Române. Donația a fost acceptată de Academie prin actul notificat domnului Constantin I.C. Brătianu, iar în 1947, Eliza Brătianu donează întreaga sa avere Academiei Române, respectiv imobilele din București, str. Biserica Amzei nr. 5 și 7, care vor întregi donația premergătoare acesteia. Academia acceptă donațiile, pe care le înscrie în patrimoniu. Prin Decretul 198/13.08.1948, Academia Română a fost deposedată de întregul patrimoniu, inclusiv de Așezămintele Brătianu.
Vom prezenta în serial cum această spoliere a fost continuată prin decizii ale instanțelor.