Citându-l pe Mircea Lucescu, „Dacă dăm la o parte” lista posibililor adversari de coșmar din cele două meciuri de baraj, la naționala noastră este înspăimântător și jocul echipei.
Mâine, naționala lui Mircea Lucescu poate încheia emoțiile din grupa H de calificare. O înfrângere sau un egal în Cipru ne scoate din orice calcule să mai prindem locurile 1-2 și ne mai rămâne doar locul din baraj din primăvară, unde, în cele două meciuri posibile, vom avea adversari groaznici. La cum arată acum clasamentele grupelor de calificare, adversarii din primul meci de baraj ar putea fi Germania/Slovacia, Elveția/Suedia, Danemarca/Scoția/Grecia, Ucraina, Turcia, Olanda/Polonia, Norvegia/Italia. Iar dacă vom reuși să trecem de primul meci de baraj, în al doilea dăm tot peste una din aceste echipe. Și, mai mult, ambele meciuri le-am juca în deplasare. Presupunând că, printr-o minune, o aliniere a planetelor și cu tradiționalul noroc la tragerea la sorți a primului tur am avea șansa să nimerim cu Islanda, care ar fi cel mai abordabil adversar, ce putem face în al doilea meci, în care nu ai cum să eviți un adversar de nivelul Italiei, Norvegiei, Poloniei sau Olandei? România este, provizoriu, în a patra urnă valorică pentru baraj. Am putea „urca” în urna a treia, sau chiar a doua, doar dacă vom prinde locul 2. Dar pentru asta este obligatoriu să învingem mâine în Cipru, luna viitoare - Austria, acasă, în noiembrie - Bosnia, în deplasare, și Bosnia să piardă ambele meciuri cu Austria și să nu câștige în Cipru. Un scenariu posibil doar în visuri, echivalent cu speranța că San Marino ar putea produce un miracol și nu ar pierde cu Bosnia.
Poate România să bată mâine?
Dincolo de aceste scenarii SF, în care așteptăm ca alții să se încurce doar-doar ne-or face nouă cadou o calificare, îngrijorător este jocul naționalei. Argumentele lui Mircea Lucescu spuse pe repede-înainte după rușinea de 0-3 acasă cu Canada nu stau în picioare. „Dacă dăm la o parte cele trei goluri, eu sunt mulțumit de cum a jucat naționala României”. Fanii naționalei se întreabă la ce meci s-o fi uitat Mircea Lucescu: „S-o vedea altfel fotbalul de la nivelul gazonului? Noi, din tribune și de la TV, am văzut altceva. Am mai văzut și reluări din mai multe unghiuri, unele și cu încetinitorul și nu am observat niciun moment «presiunea constantă» de care spune Il Luce. Am văzut însă că nu am fost în stare să legăm mai mult de trei pase în jumătatea lor de teren și că scorul putea și mult mai mare în favoarea canadienilor”.
Eterna promisiune: „Vom juca altceva următorul meci. Vom demonstra că rezultatul acesta a fost doar un accident”
La tragerea la sorți a grupelor de calificare, când am văzut Cipru, toată lumea a pus șase puncte în dreptul României. Primele trei puncte le-am luat acasă. Vine însă meciul de mâine din deplasare, și restul de trei puncte nu mai este deja luat. Sâmbătă ciprioții au jucat în Austria și au pierdut greu, dintr-un penalty controversat, acordat după o amănunțită analiză VAR. Nu era nicio dramă dacă nu se acorda, însă Ciprul a dominat copios multe momente favorita grupei, a avut mai multe ocazii, iar faptul că cel mai bun jucător de pe teren a fost portarul austriac Schlager spune multe. Ciprioții s-au dovedit o nucă foarte tare și toată lumea a fost de acord că Austria a câștigat cu mult noroc.
Cu acest 0-1, Cipru a ajuns la trei înfrângeri în grupă și a ieșit complet din calculele calificării. Însă ne poate trage în jos și pe noi, dacă nu vom învinge mâine. Și sunt toate argumentele să ne poată încurca. Dovada vine din prestația celor două adversare în meciurile din acest weekend: România - Canada 0-3 și Austria - Cipru 1-0.
Mai avem și Bosnia, care sâmbătă și-a îmbunătățit mult golaverajul după victoria 6-0 în San Marino. Asta înseamnă că în eventualitatea unei egalități de puncte, România trebuie să depășească la golaveraj Bosnia, primul criteriu de departajare FIFA. Iar pentru asta, noi trebuie să învingem la scor în Bosnia. În acest moment Bosnia are golaveraj +9, în timp ce noi avem +4, însă noi mai avem un meci cu San Marino chiar în ultimul meci al grupei, dar o victorie la Sarajevo tot rămâne obligatorie ca să sperăm pe ultima sută de metri la locul 2 în grupă.
Jucătorii, la unison, au declarat că înfrângerea la scor rușinos cu Canada a fost „doar un accident”, că adevărata valoare a naționalei va fi demonstrată în meciuri oficiale. Este o frază pe care am mai auzit-o de sute de ori în ultimii ani. Rămâne de văzut mâine, în Cipru, cât de „accident nefericit” a fost acest 0-3 cu Canada și dacă nu cumva acesta este adevăratul nivel al naționalei României.
„Avem valoare de Mondial?”
Chiar dacă s-a mărit numărul echipelor participante la Campionatul Mondial la 48, șansele naționalei noastre sunt doar teoretice. Fanii naționalei, chiar dacă au rămas lângă echipă, din inerția prezenței la EURO 2024 și a încrederii în Mircea Lucescu, sunt sceptici. Pentru că, obiectiv privind, avem valoare să mergem la un Campionat Mondial? Avem jucători cu care, chiar dacă ne-am califica, nu ne-am face de râs acolo? Dacă luăm bob cu bob lotul actual cu alte generații care au ratat calificări nu găsim termen de comparații. Privind însă numărul de selecții la echipa reprezentativă, observăm că Nicolae Dobrin a adunat 48 de selecții, în timp ce Nicolae Stanciu are deja 83 și i-a egalat pe Lăcătuș și pe Rednic. Bancu are deja 42 de selecții și, fără rival pe post, va ajunge ușor la 60 de selecții în următorii 2-3 ani. Un rival pe post i-ar fi fost Nicolae Ungureanu, care a adunat 51 de selecții în 8 ani sub tricolor. Ianis Hagi este deja, la 26 de ani, un veteran la naționala României, cu 47 de selecții, și îi va ajunge în scurt timp pe Ioan Ovidiu Sabău, cu 55 de selecții și pe Anghel Iordănescu, cu 57, „rivali peste timp” pe același post. Și Mircea Lucescu va fi depășit. Il Luce are doar 70 de selecții. Chiar nu contează că în acele vremuri erau mai puține meciuri internaționale, pentru că Bölöni, de exemplu, a strâns, în anii 1975-1988, 102 selecții, fiind primul care a depășit „suta”.
Nu are sens să comparăm valoarea jucătorilor din acele vremuri cu cei actuali. Însă putem compara influența pe care au avut-o acei jucători la națională și moștenirea lor cu cei de azi, care în curând îi vor depăși în statisticile seci și nedrepte pe legendarii jucători din anii '70-'90.
Măcar creșterea coeficientului
Indiferent de șansele pur teoretice pe care le mai avem, trebuie să adunăm cât mai multe victorii pentru îmbunătățirea coeficientului FIFA și UEFA. Cândva, în perioada generației de aur, am fost chiar în Top 10 mondial și eram capi de serie la toate tragerile la sorți. În acest moment suntem pe locul 54 în lume, în cădere de încă patru locuri, după naționale ca Venezuela, Tunisia, Costa Rica, Slovacia sau Iran, și pe 27 în Europa, în urcare 20 de poziții, după parcursul bun din Liga Națiunilor. În ierarhia europeană, importantă pentru tragerile la sorți de pe continent, trebuie să depășim Slovenia, Scoția, Slovacia, Ungaria și Grecia, să fim printre primele 24 națiuni UEFA, pentru ca pe viitor să fim siguri de repartizarea în a doua urnă valorică la preliminariile EURO 2028, care se va desfășura în Regatul Unit și Irlanda, la care vor participa 24 de echipe și unde se vor califica primele două echipe din fiecare grupă a preliminariilor.