„O bătrână, într-o gară, a-ntâlnit o fetişoară. Măicuţă, te-aş întreba unde e Târgoviştea?, că nu ştiu, sunt străioară, şi-s venită de la ţară!”. Vocea catifelată a Irinei Loghin îţi mângâie bobul de lacrimă ce răsare în gene de mila gârbovitei ţărănci, speriată de forfota dintr-o gară. „Trei flăcăi din Valea Mare, la vânat de căprioare”, „Mai întoarce, Doamne, roata, să-mi mai văd o dată soarta”, „Radu mamii”, cântul Irinei Loghin este o avere românească, atât de iubita artistă face parte din lada de zestre a poporului român. Irina Loghin a împlinit 80 de ani. Aproape 60 de ani pe scenă, şase decenii de îmbucurat sufletele de români cu folclor din acela pur, ca izvoraşul de munte. A plecat dintr-o familie săracă, în care mama şi cei şase copii munceau pe câmp pentru a face rost de o mână de mălai, din care mama făcea o mămăligă împărţită cu sfoara în şase, că părinţilor nu le mai ajungea boţul de mămăligă. Frumoasa Irina s-a căsătorit cu campionul mondial de lupte greco-romane Cernea şi a adus pe lume doi copii, o fată şi un băiat, Irinuca cântând în duet cu celebra ei mamă. Deşi era chemată să cânte la primirea delegaţiilor simandicoase de străini, în 1982, Elena Ceauşescu a interzis-o total, enervată când a văzut la Vaslui cum sute de români se duceau la spectacolul Irinei cu braţe de flori. Am avut privilegiul de a asista la un moment de genialitate a doi teribili artişti. Pentru a face un interviu cu Gheorghe Zamfir prin anii ‘80 şi ceva, m-am dus la unul din studiourile de înregistrări Electrecord de la Sfânta Vineri. Zamfir era conducătorul de orchestră ce trebuia s-o acompanieze pe Irina Loghin în înregistrarea unui disc. Irina a venit de la nişte cântări la nunţi şi botezuri din ţară, a scos din geantă un carneţel, în care-şi notase versurile unui cântec auzit la un moş într-un sat, melodia Irina o avea în minte. Irina a cântat melodia populară de două ori şi Gheorghe Zamfir a pus doina pe clapele pianului, într-o jumătate de oră i-a făcut şi orchestraţia. I-a chemat pe viorişti şi pe ţambalagiu, le-a cântat de trei ori la pian cântecul, au făcut repetiţie un sfert de oră şi, după 2 ore de când Irina scosese din geantă carneţelul cu strofele ţăranului din satul de munte, pe discul Electrecord se imprimase varianta definitivă. Talentul de zbor înalt izbucnit din două genii româneşti.