Situaţie incredibilă la Biblioteca Academiei, una dintre cele mai importante instituţii de cultură de la noi din ţară. Angajaţii sunt revoltaţi că nu pot asigura condiţiile speciale de păstrare pentru colecţia impresionantă de manuscrise şi carte rară, o adevărată comoară culturală şi istorică. Din 10.000 de exemplare, doar 2.000 sunt ţinute într-un spaţiu în care temperatura şi umiditatea pot fi verificate şi controlate, astfel încât să nu se distrugă manuscrisele pe pergament care rezistă de sute de ani. Din păcate, banii alocaţi de la buget nu ajung pentru investiţii, aşa că experţii care gestionează colecţia valoroasă s-au gândit să facă o asociaţie, pentru a putea atrage donaţiile celor care aleg să direcţioneze 2% din impozitul pe profit. Cel mai vechi manuscris din depozitele bibliotecii datează din secolul al XI-lea. Altfel spus, a rezistat o mie de ani.
„Un astfel de exemplar nu poate fi oferit în sala de lectură, pentru că s-ar face praf. Este extrem de fragil, pe pergament, cu miniaturi din aur şi culori vegetale. Dacă ţii la lumină un asemenea manuscris, se distrug culorile. Am făcut o ediţie facsimilată pentru a putea fi consultată în sala de lectură, ediţie bilingvă, în română şi engleză. Manuscrisele pe pergament necesită condiţii speciale de păstrare. În depozitul în care sunt păstrate manuscrisele de mare valoare, în cadrul unui proiect, există condiţii de temperatură şi umiditate constante, supravegheate. Parametrii pot fi verificaţi direct pe internet. Dar numai 2.000 din 10.000 de exemplare beneficiază de aceste condiţii. Pentru celelalte, ne străduim, dar e greu, din motive financiare. Există legea patrimoniului, care te obligă să asiguri condiţii speciale, dar şi Biblioteca Naţională e în aceeaşi situaţie ca noi, aş zice chiar mai rău. La Biblioteca Naţională nu au despachetat cărţi pentru că nu au rafturi, de exemplu. Biblioteca Academiei este finanţată de la bugetul de stat, dar fondurile sunt tot mai mici de la un an la altul. Avem posibilitatea de a face venituri proprii din serviciile de copiere a manuscriselor, dar sunt mult prea mici pentru necesităţi”, explică Gabriela Dumitrescu, şef serviciu Manuscrise, carte rară de la Biblioteca Academiei.
„Ne-am gândit să facem o asociaţie, unde să putem primi acel procent redirecţionat din impozitul pe venit şi să primim donaţii, cu care să putem cumpăra şi alte manuscrise”.
Gabriela Dumitrescu, Biblioteca Academiei
Potrivit acesteia, de aproximativ 40 de ani, Biblioteca n-a mai cumpărat niciun incunabul (exemplar care face parte dintre cele mai vechi tipărituri, datând de la începuturile artei tipografice, înainte de anul 1500).
„Colecția de incunabule cuprinde 73 de exemplare, cele mai multe obţinute tot din donaţii. De altfel, aşa s-au şi constituit colecţiile Bibliotecii Academiei, din donaţii - şi cabinetul de manuscrise, şi cabinetul de stampe, şi cabinetul numismatic. Ultima donaţie provine de la un descendent al familiei Ghica, fizician, în vârstă de 93 de ani. A trimis la Biblioteca Academiei peste 300 de documente privind moşiile familiei Ghica din Pantelimon şi Colentina, un document de la Constantin Brâncoveanu şi unul de la Mihai Viteazul”, mai spune Dumitrescu.
Povestea manuscrisului vechi de o mie de ani
Cel mai vechi exemplar din depozitul special al Bibliotecii Academiei este o carte cu 10 file, adusă de la Muntele Athos, „Canonul de pocăinţă”, care ilustrează capitolul V al Scării Dumnezeiescului Urcuş. Este vorba de un pergament cu miniaturi din aur şi culori vegetale, tipărit în Grecia. Manuscrisul are o poveste interesantă şi o filă lipsă, ajunsă la un colecţionar. Absolut toate filele sunt îngălbenite nu neapărat din cauza trecerii timpului, ci ca urmare a modului de prelucrare a pergamentului. Se tăia din partea mai grasă a pieii animalului, viţel de obicei, pielea era prelucrată şi urma să fie scris textul şi miniat manuscrisul.
„A fost cumpărat de Biblioteca Academiei pe vremea lui Ceauşescu, de la o doamnă, Ecaterina Cioc, despre care nu se cunosc prea multe informaţii. Am crezut cu toţii că atâtea file s-au păstrat, respectiv 10. Dar, după nişte ani, a apărut şi cea de-a 11-a filă. Am găsit pe internet. S-a vândut cu aproximativ 25.000 de dolari la Casa Sotheby’s”, povesteşte Gabriela Dumitrescu.
Documente nepreţuite
Cât de valoros este un astfel de manuscris? Reperezentanţii Bibliotecii Academiei estimează că un singur exemplar ar valora câteva sute de mii de euro, poate chiar mai mult. „Dar eu nu sunt de acord cu ideea de a pune un preţ pe un astfel de manuscris. Când m-am angajat aici, la Biblioteca Academiei, primul lucru pe care l-am învăţat a fost că Manuscrisele lui Eminescu, aflate la noi în depozit, sunt nepreţuite”, explică Dumitrescu.
Cea mai veche tipăritură românească datează din 1508.