Angajamentele anunțate de statele lumii privind reducerea emisiilor de carbon sunt insuficiente pentru a înlătura pericolul unei catastrofe climatice. Această idee se profilează ca o concluzie pentru rezultatul Conferinței mondiale privind schimbările climatice, COP-26, care se va încheia la finalul săptămânii sub criticile numeroaselor ONG-uri ecologiste reunite și ele la Glasgow. Obiectivul de a menține încălzirea globală sub 1,5 grade Celsius este departe de a fi atins. Țările bogate se arată zgârcite cu fondurile de ajutorare a zonelor subdezvoltate care ar avea nevoie de 1.300 de miliarde euro anual pentru atingerea țintei de zero emisii în 2050.
În deschiderea COP-26, Antonio Guterres, șeful ONU, a avertizat într-o cuvântare „șoc” că planeta se îndreaptă către o încălzire catastrofală, de +2,7 grade Celsius până la sfârșitul secolului. Încălzirea galopantă se produce chiar dacă toate statele și-ar respecta angajamentele în curs, deja insuficiente, de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră, asumate în urma Acordului de la Paris din 2015. Liderul organizației mondiale a îndemnat țările să-și dubleze eforturile și să-și arate la COP-26 voința de a acționa, considerând drept crucială reuniunea din capitala Scoției pentru înscrierea umanității pe un traseu care să evite autodistrugerea.
ANGAJAMENTE ȘI REVIZUIRI DE PROGRAME
În timpul primei săptămâni a reuniunii, mulți șefi de state și de guverne au prezentat planuri în concordanță cu acest îndemn, 33 de țări și-au revizuit promisiunile. Brazilia, Argentina, India și-au consolidat obiectivele de reducere a emisiilor cu efect de seră pentru 2030 și au anunțat neutralitatea carbonului pentru 2070. Se schimbă situația globală cu aceste noi asumări? Experții consideră că obiectivul de limitare la 1,5 grade Celsius a încălzirii este departe de a putea fi atins. Potrivit estimării difuzate marți de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), noile angajamente climatice pot reduce, cel mult încălzirea globală la 2,2 grade Celsius. Raportul precizează că rezultatele rămân incerte din cauza „lipsei de transparență a promisiunilor privind neutralitatea carbonului, de lipsa unui mecanism de responsabilizare și de verificare și pentru că puține dintre angajamentele pentru 2030 pun în mod clar țările pe calea neutralității emisiilor de carbon”.
Monitorul pentru acțiuni climatice, un organism independent specializat în evaluarea politicilor climatice, a dat o prognoză în care planeta va atinge o încălzire de „doar” +2,4 grade la sfârșitul secolului, dacă se respectă toate angajamentele asumate pentru 2030. Emisiile de carbon sunt însă duble față de o țintă de +1,5 grade Celsius, apreciază experții. O altă „traiectorie optimistă” arată că dacă toate țările care au promis neutralitatea carbonului pentru 2050 ar realiza angajamentul, încălzirea ar putea fi limitată la 1,8 grade Celsius. La acest nivel se plasează și estimările difuzate de Agenția Internațională pentru Energie (IEA), care consideră că și acest scenariu superoptimist se plasează peste pragul de + 1,5 grade Celsius la care consecințele schimbărilor climatice ar fi acceptabile pentru planetă.
VORBE - MULTE, FAPTE - PUȚINE
Activiștii de mediu fac apel la liderii lumii să-și ridice cu adevărat obiectivele pentru următoarea COP din anul viitor pentru a estompa decalajul dintre vorbe și fapte. Unele țări, în care combustibilii fosili - cărbunele, în speță, cum este cazul Australiei, sau petrolul, pentru Arabia Saudită - au pondere însemnată în comerțul cu resurse energetice, nu ies din atitudinea contraproductivă, anunțând planuri fără substanță sau chiar diminuându-și programele de decarbonatare a economiilor. De altfel, în documentele de referință ale COP nu este menționat explicit rolul negativ în schimbările climatice al hidrocarburilor și cărbunelui.
LOBBY PENTRU PETROL ȘI GAZE
La COP-26 au fost prezenți mii de activiști de mediu, experți și reprezentanți ai marilor companii din domeniul energiei. De asemenea, multinaționalele, băncile importante, instituțiile finanțatoare au avut locuri rezervate în ședințele plenare sau în manifestările din marja reuniunii. În acest cadru s-a iscat un conflict între „verzii” clasici, autentificați prin trecutul lor cu largi acțiuni de mobilizare, și grupurile de falși activiști de mediu acreditați ca ONG-uri sau incluse în delegațiile oficiale. Un „recensământ” de lobbyști care pledează la Glasgow pentru o „îndulcire” a evaluării combustibililor fosili, a petrolului și gazelor arată că numărul acestora a depășit 500.
„Modelul german”, sub lupă
Sub „efectul Fukushima”, Germania are un program ambițios de renunțare la energia nucleară, abandonarea producției în centralele atomoelectrice fiind compensată cu energii regenerabile. La nivel european se ridică semne de întrebare privind eficiența „modelului german” de tranziție energetică. Ziarul francez Liberation pleacă de la o afirmație recentă, larg mediatizată, care susține că „graba Germaniei de a ieși din energia nucleară a dus la un eșec total, și în special la un eșec ecologic”. Opinia este argumentată prin faptul că atunci când se recurge prea repede și prea mult la energiile din surse regenerabile, vedem că acestea sunt intermitente și obligă la crearea unui al doilea sector pe centrale de gaz și chiar pe cărbune care să compenseze prin echilibrare sistemul energetic. Este posibilă închiderea totală a centralelor nucleare până în 2022 și a centralelor pe cărbune, cel târziu până în 2038, cum este croit programul german de tranziție? Parcurile de energii regenerabile - eoliene și fotovoltaice - produc doar când bate vântul sau e soare. La fel, energia hidro poate avea mari fluctuații sezoniere. Analizele menționează că regenerabil nu este neapărat sinonim cu nepoluant. Graficele de producție arată că în momente ale zilei consumul poate fi asigurat integral din resurse „verzi”, dar de multe ori ele nu acoperă decât 10 la sută din necesar. Germania are în prezent 63 de centrale pe cărbune, față de 84 în anul 2010, dar a pus recent o capacitate de 1100 MW. Centralele pe cărbune emit o mare cantitate de gaze cu efect de seră în comparație cu centralele nucleare, deci mix-ul de energie nu este favorabil mediului. Nici centralele pe gaze nu sunt dintre cele „curate”, așa încât evaluarea modelului german nu are la final o notă pozitivă. De aceea la nivelul UE un grup de state, în primul rând Franța și România, cer includerea energiei nucleare în grupul de capacități de producție care reduc efectul de seră și asigură programele de decarbonatare.
Comerțul cu certificate verzi, efect de bumerang
Pentru stimularea tranziției energetice s-a instituit un sistem de certificate verzi care ar accelera investițiile în resurse regenerabile și sancționa poluatorii. După mulți ani de funcționare a acestui sistem, care a creat și o piață speculativă cu certificate verzi, se ridică și semne de întrebare privind efectele reale. Nu doar actualele creșteri de prețuri la energie impun rediscutarea sistemului, ci faptul că dezvoltarea lui permite o întârziere „contra cost” a eliminării combustibililor fosili. Poluatorul plătește, dar la nivelul unui stat se pot compensa amenzile și se păstrează producția cu efect de seră.