Curtea Constituţională a României (CCR) susţine că neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la caracterul ''în vigoare'' al OUG 13 împiedică soluţionarea pe fond a criticilor şi că, în lipsa vreunui litigiu, Avocatul Poporului nu are de apărat vreun drept subiectiv.
CCR a publicat motivarea deciziei din 9 februarie, prin care a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia ridicată de Avocatul Poporului de neconstituţionalitate a dispoziţiilor OUG 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii 286/2009 privind Codul penal şi a Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Curtea a constatat că Guvernul a intervenit şi a abrogat întreaga OUG în baza dispoziţiilor din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În motivare, Curtea a arătat că, potrivit art.64 alin.(3) teza întâi din Legea nr.24/2000, ''abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv'', astfel că, indiferent că dispoziţiile legale criticate erau sau nu în vigoare la data intrării în vigoare a actului abrogator, OUG 13/2017 este şi rămâne abrogată.
În analiza sa, CCR a avut ca premisă faptul că actul normativ supus controlului trebuia să fi făcut parte din dreptul pozitiv, mai ales că deciziile se iau pentru legi în vigoare sau care au fost în vigoare.
"Prin urmare, Curtea nu are competenţa de a verifica, în cadrul acestei competenţe, constituţionalitatea unei norme de reglementare primară care nu a făcut parte din dreptul pozitiv, în schimb are competenţa de a analiza constituţionalitatea unui act normativ care este sau a fost în vigoare, după caz, în funcţie de caracterul abstract sau concret al controlului de constituţionalitate subsumat art.146 lit.d) din Constituţie", se susţine în document.
Curtea explică art.146 lit.d) din Constituţie, conform căruia CCR hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate şi evidenţiază două teze cu privire la acest articol.
În legătură cu prima teză s-a statuat că, odată sesizată, CCR are sarcina de a controla constituţionalitatea actelor de reglementare primară, fără a condiţiona de eliminarea, indiferent sub ce formă, din fondul activ al legislaţiei a actului criticat, drept pentru care sunt supuse actele normative ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.
"Această teza reglementează, aşadar, un control concret de constituţionalitate, ce presupune sine qua non existenţa unui litigiu pendinte, în cadrul căruia să se invoce excepţia de neconstituţionalitate a unor acte normative de reglementare primară care să aibă legatură cu soluţionarea acestuia", menţionează CCR.
În schimb, cu privire la cea de a doua teză (...), Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" (...) "nu poate fi interpretată în acelaşi fel ca în cazul Deciziei 766 din 15 iunie 2011, întrucât soluţionarea excepţiei ridicate de Avocatul Poporului se face în cadrul unui control abstract de constituţionalitate" (...) ceea ce înseamnă că AP ridică o excepţie de neconstituţionalitate distinct de orice procedură judiciară, aşadar, "în lipsa vreunui litigiu, el neavând de apărat vreun drept subiectiv", au menţionat judecătorii.
Curtea a mai explicat că a statuat că, în cadrul acestui control abstract, nu se poate determina dacă actul normativ abrogat produce în continuare efecte juridice asupra unor raporturi juridice concrete, evaluare care se poate face doar atunci când este vorba de o excepţie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial, ceea ce demonstrează inaplicabilitatea în cauza de faţă a deciziei anterioare a CCR.
Judecătorii au constatat că în cazul de faţă, la data ridicării excepţiei, din ordonanţa de urgenţă erau în vigoare art.II şi art.III alin.(2)-(4), cu alte cuvinte, era parte a dreptului pozitiv, iar la 11 februarie urmau să intre în vigoare art.I şi art.III alin.(1).
Curtea a apreciat că, deşi AP a invocat excepţia de neconstituţionalitate a întregii ordonanţe de urgenţă, care, la momentul sesizării, nu era încă în vigoare în ansamblul său, în jurisprudenţa sa, a recunoscut posibilitatea acestuia să ridice excepţie privind ordonanţe de urgenţă care, chiar dacă publicate în Monitorul Oficial, nu sunt încă în vigoare datorită faptului că ele însele prevăd o dată ulterioară de intrare în vigoare.
"Însă, la momentul judecării excepţiei, cerinţa constituţională esenţială este aceea ca actul normativ, conţinând soluţia
legislativă criticată, să fie în vigoare, respectiv să facă parte din fondul activ al legislaţiei (...); de aceea, în mod firesc, Curtea are competenţa de a analiza constituţionalitatea ordonanţei de urgenţă, în temeiul art.146 lit.d) teza a doua din Constituţie, numai în măsura în care aceasta este în vigoare, menţinându-se, astfel, soluţia legislativă criticată, la momentul pronunţării deciziei. Or, în cauza de faţă, Curtea constată că ordonanţa de urgenţa criticată nu mai este în vigoare, fiind abrogată în mod expres", se mai arată în motivare.
Tot în document, Curtea a făcut precizări privind căile de urmat în cazul respingerii de către Parlament prin lege a OUG 14/2017 de abrogare a ordonanţei supuse controlului.
"Faptul că OUG 14/2017 ar putea fi respinsă, prin lege, de Parlament şi, în temeiul art. 64 alin.(3) teza finală din Legea 24/2000, OUG 13/2017 ar fi repusă în vigoare, nu se constituie decât într-o ipoteză teoretică, care nu are nicio incidenţă cu privire la cauza de faţă. (...) Curtea observă că există alte căi şi mijloace constituţionale ce pot fi exercitate, chiar înaintea intrării în vigoare a legii de respingere, în situaţia ipotetică în care îşi va găsi incidenţa art.64 alin.(3) teza finală din Legea 24/2000
(controlul a priori de constituţionalitate exercitat potrivit art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie sau cererea de reexaminare formulată de preşedintele României, potrivit art.77 din Constituţie), ceea ce în sine demonstrează faptul că, în condiţiile date, excepţia de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului nu este remediul constituţional adecvat pentru situaţia eventuală învederată în fata Curţii Constituţionale", au mai reţinut judecătorii.
În consecinţă, Curtea a reţinut că neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate a excepţiei referitoare la caracterul "în vigoare" al actului normativ supus controlului se constituie "într-un impediment dirimant care, în mod evident, împiedică soluţionarea pe fond a criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă şi intrinsecă formulate''.
Sursa - AGERPRES