Adrian Toni Neacșu, fost membru al CSM, anunță, astfel, instaurarea haosului în justiție, deoarece fiecare judecător va avea posibilitatea să judece, de astăzi, după „propria lege”. Din 2012, de când această abatere disciplinară a fost introdusă în legislație, nu a existat niciun caz de judecător sancționat pentru astfel de fapte, deoarece nimeni nu a avut curaj să încalce deciziile CCR și ale ÎCCJ. Sancțiunile pentru așa ceva puteau merge până la excluderea din magistratură. Decizia de ieri a Curții pune sub semnul întrebării însăși valabilitatea deciziilor CCR adoptate anterior, întrucât toate articolele declarate neconstituționale, prin zeci de decizii, pot fi ignorate de către judecătorii care soluționează dosare penale, civile sau administrative. Punerea între paranteze a Constituției României este „opera” ministrului Justiției, Cătălin Predoiu, care a propus o astfel de prevedere, dar și a Senatului României, care a reintrodus această aberație legislativă în pachetul legilor justiției, după ce, anterior, fusese corectată de Camera Deputaților.
Odată cu respingerea de către CCR a sesizării formulate de Avocatul Poporului, constând în eliminarea de pe lista abaterilor disciplinare săvârșite de judecători a nerespectării deciziilor Curții Constituționale sau ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmează haosul total. Avocatul Adrian Toni Neacșu (FOTO) a tradus, pentru „Jurnalul”, efectele acestei decizii incredibile pe care au adoptat-o, ieri, judecătorii CCR.
„Din 2012, de când această abatere disciplinară a fost introdusă în legislația românească, nu a existat nici măcar un singur caz de judecător care să fie cercetat disciplinar pentru săvârșirea abaterii de nerespectare a deciziilor CCR și ale ÎCCJ. De ce? Pentru că risca o sancțiune care putea duce până la excluderea din magistratură a acelui judecător. Toată lumea respecta această prevedere, fie și de frică”, arată fostul membru al CSM, Adrian Toni Neacșu.
Prin decizia de ieri a CCR, însă, în justiție se instaurează haosul total. „Dacă, până acum, aveam 5.000 de judecători care se raportau la o singură lege, de astăzi, fiecare dintre cei 5.000 de judecători va judeca după propria lege. Fără să se teamă că va fi tras la răspundere pentru asta”, adaugă acesta.
Efectele concrete ale acestei decizii
Primii care vor avea de suferit, odată cu eliminarea din Statutul Judecătorilor și Procurorilor a acestei abateri disciplinare, sunt chiar cei care au votat această formă a legii, sunt de părere juriștii. Există multe dosare ale politicienilor, aflate în curs de judecată, care vor fi lovite direct de decizia de ieri a CCR. Spre exemplu, în jurisprudența Curții Constituționale există nenumărate decizii prin care s-au declarat neconstituționale o serie de reglementări abuzive. Una dintre acestea este cea a faptului că ofițerii de informații nu pot efectua acte de urmărire penală sau nu pot fi solicitați de parchete să se implice în culegerea de probe sau administrarea lor, cum ar fi transcrierea unor convorbiri telefonice ori din mediul ambiental. După decizia CCR, orice judecător poate menține, dacă vrea, aceste probe în dosar, chiar dacă ele încalcă deciziile anterioare ale CCR.
La fel se poate întâmpla cu infracțiunea de abuz în serviciu, pe care CCR a declarat-o constituțională numai în măsura în care ea este săvârșită prin încălcarea unei legi, nu a unui act administrativ inferior legii. De asemenea, odată scăpat de povara sancțiunii pentru nerespectarea deciziilor CCR, un judecător poate condamna un inculpat pentru abuz în serviciu, dacă a încălcat un ordin de ministru sau o dispoziție de primar. Regula s-ar putea aplica și în chestiunea amenzilor neconstituționale aplicate în timpul stării de urgență, orice judecător putând, astfel, nesocoti decizia CCR și să oblige „contravenientul” să plătească amenzi de mii sau chiar zeci de mii de lei.
Surse: „Am asistat la un blat”
De altfel, toate sesizările formulate la CCR pe marginea întregului pachet al legilor justiției au fost respinse, ieri, de către judecătorii Curții Constituționale. Sesizarea Avocatului Poporului, pe legea 303/2004, a picat pe motive de inadmisibilitate. Tot ca inadmisibilă a fost respinsă și sesizarea făcută de cei de la AUR, pe motiv că nu au avut un număr suficient de parlamentari care să le susțină acțiunea la CCR.
În ceea ce privește sesizările formulate de cei de la USR, pe legile privind organizarea judiciară și a organizării și funcționării CSM, acestea au fost respinse ca neîntemeiate. Surse juridice, care cunosc foarte bine ce au invocat cei de la USR în acțiunile lor, suțin nici mai mult, nici mai puțin, că progresiștii „și-au bătut joc”. În primul rând ei au atacat faptul că legile au fost adoptate de Parlament prin încălcarea regulamentelor celor două camere, știind că CCR nu are abilitatea de a se pronunța pe astfel de chestiuni, întrucât Curtea poate analiza doar constituționalitatea unor legi sau ordonanțe de urgență.
„Este un blat, despre care noi știam că va se va comite la CCR, însă nu am vrut să credem că poate fi posibil”, au conchis sursele citate.
Curtea și-a anulat jurisprudența
Curtea Constituțională și-a încălcat, prin respingerea sesizării formulate de Avocatul Poporului, propria jurisprudență. Acest lucru reiese dintr-o decizie a CCR, cu numărul 2/2012, în care a fost analizată exact această abatere disciplinară de nerespectare a deciziilor CCR și ale ÎCCJ de către judecători. „Dispozițiile care reglementează abaterea disciplinară «nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii», acestea dau expresie şi eficienţă prevederilor art. 126 alin. (3), respectiv celor ale art. 147 alin. (4) din Constituţie”, se arată în decizia citată.
De asemenea, judecătorii rețineau că “noţiunea de «lege» prevăzută de art. 124 alin. (3) din Constituţie este folosită în sensul său larg, care include şi Constituţia, ca Lege fundamentală, dar şi toate celelalte acte normative, cu forţă juridică echivalentă legii sau inferioară acesteia, care constituie ansamblul normativ pe care trebuie să se fundamenteze actul de justiţie”. CCR sublinia că „obligativitatea deciziilor în discuţie este consacrată de Constituţie, care constituie o lege în sensul art. 124 din Legea fundamentală”. Și reținea că „principiile care guvernează înfăptuirea justiţiei trebuie interpretate în corelaţie cu dispoziţiile constituţionale care consacră rolul şi competenţele celorlalte puteri, cu respectarea principiilor statului de drept, enunţate de art. 1 din Legea fundamentală. Un cadru legislativ care ar permite ignorarea, eludarea sau cenzurarea de către instanţele judecătoreşti a deciziilor pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori Curtea Constituţională le pronunţă în exercitarea competenţelor lor constituţionale nu este compatibil cu aceste principii”.