Discursul anual privind starea Uniunii Europene, susţinut în Parlamentul European (PE) de preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, aduce în atenţie alegerile europarlamentare de anul viitor.
CINE VOTEAZĂ ŞI PENTRU CE ?
Peste 350 de milioane de adulţi din cele 27 de state ale UE au drept de vot, cei mai mulţi urmând să voteze duminică, 26 mai 2019, la două luni după ce Marea Britanie va deveni prima ţară care părăseşte UE şi a cărei decizie a alimentat în blocul comunitar mişcările naţionaliste şi eurosceptice.
Printr-un sistem de reprezentare proporţională vor fi aleşi cei 705 eurodeputaţi, care-şi împart activitatea între Bruxelles şi Strasbourg. Începând cu micuţa Malta, cu 6 mandate europarlamentare, şi până la Germania, cu 96 de mandate, eurodeputaţii vor avea ca misiune timp de cinci ani să examineze legislaţia propusă de Comisia Europeană, care de asemenea trebuie aprobată de guvernele naţionale reunite în Consiliul UE.
CARE ESTE MIZA ?
Temele de campanie vor fi diverse, de la bugetul UE şi până la schimbările climatice şi asistenţa socială. Dar euroscepticii consideră acest scrutin un fel de referendum în stil Brexit despre supravieţuirea UE, ei susţinând ideea unei Europe a naţiunilor împotriva ideii federaliste a diminuării suveranităţii naţionale a statelor membre.
În mijlocul acestei dezbateri se află problema migraţiei. Naţionaliştii, cum ar fi reprezentanţi ai guvernelor polonez şi ungar, pun pe seama UE valul masiv de migranţi veniţi în Europa începând din anul 2015. În schimb, federaliştii europeni spun că migraţia poate fi controlată numai prin cooperare.
EXISTĂ PARTIDE POLITICE EUROPENE ?
Da şi nu. Opt grupuri parlamentare se regăsesc în actualul PE, care va deveni mai mic după Brexit. Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta, are 29% din mandate şi reuşeşte să asigure o majoritate a establishment-ului, adesea în cooperare cu Socialiştii şi Democraţii (S&D), care au 25% din mandate, precum şi cu liberalii din grupul ALDE, cu 9%. Dar, toate grupurile politice din PE sunt neomogene.
ÎNVINGĂTORUL VA CONDUCE UE ?
Nu chiar. Sau, probabil. Liderii PE spun că ei sunt inima democraţiei europene. În practică însă, puterea este deţinută în cea mai mare parte de guverne şi nu prea se întâmplă lucruri pe care statele mari să nu le agreeze.
O istorică luptă pentru Parlament şi Consiliu va marca europarlamentarele. PE a promis că va forţa Consiliul UE să-l desemneze pe succesorul lui Jean-Claude Juncker la conducerea Comisiei Europene dintre liderii marilor grupuri politice care vor câştiga scrutinul. Dar unii lideri naţionali, precum preşedintele francez Emmanuel Macron, nu consideră că ar trebui să aplice o asemenea regulă. Ceea ce creează riscul ca PE să respingă propunerea de preşedinte al Comisiei avansată de Consiliu, fapt care ar conduce la o criză fără precedent.
SUNT DERUTAT. AŞADAR, CINE CONDUCE UE ?
Răspunsul este complicat. Dar votul şi toată zarva din jurul desemnării preşedintelui Comisiei fac parte dintr-o târguială mai extinsă între guverne pentru numirea şefilor şi din alte instituţii-cheie, precum Consiliul UE sau Banca Centrală Europeană.
Germania şi Franţa au cea mai solidă poziţie de negociere, dar acesta este un joc la care chiar şi cei mai mici pot participa. De exemplu, Juncker este al treilea şef al executivului UE provenit din micul Luxemburg. Totuşi, speranţele sale exprimate la începutul mandatului de preşedinte al Comisiei că statele vor ceda mai multe prerogative către Bruxelles au rămas în mare parte neîmplinite.
ÎN ACESTE CONDIŢII, VOR ADUCE ALEGERILE MARI SCHIMBĂRI ?
Un eventual rezultat bun al euroscepticilor ar putea conduce la formarea unei minorităţi mai mari şi mai unite care să se împotrivească directivelor europene. În schimb, euro-optimiştii cred că o campanie care să atragă mai mult atenţia populaţiei ar putea favoriza eforturile post-Brexit de a menţine cele 27 de state împreună.
Sondajele sugerează că extrema dreaptă şi-ar putea spori prezenţa în PE, dar probabil nu suficient de mult încât să prevestească moartea UE. Pare de asemenea improbabil ca vreuna dintre tabere, pro sau împotriva unei integrări sporite a UE, să dea o lovitură decisivă la scrutinul din luna mai. AGERPRES