Au mai fost acuzații de hărțuire sexuală și exces de zel din partea unor controlori care au vrut să dea jos din tren călătorii care au achitat online și nu au vrut să se legitimeze - deși pentru biletele cumpărate de la ghișeu nu se cere buletinul! Liberalizarea transportului feroviar a presupus, de la-nceput, o concurență între operatori, bazată pe calitatea serviciilor și pe raportul calitate/preț. Am mers cu trenul, de la stat și de la privat, pe ruta București - Craiova, să vedem diferențele
Într-o zi de marți, pe ruta București - Craiova nu ar trebui să fie aglomerație, dacă pleci din Capitală după ora 11.00. Am luat un tren CFR Călători care pleacă din Gara de Nord la 11.10, destinația fiind Timișoara. Este o rută mult mai lungă decât București - Craiova, iar trenurile ar trebui să aibă suficiente vagoane, pentru a nu-i înghesui pe călătorii care plătesc bilete scumpe. 72 de lei costă biletul până la Craiova, în timp ce la un tren privat care pleacă la ora 8.48 costă doar 40 de lei și doar teoretic merge cu 10 minute mai mult decât cel de la compania de stat. Practic, trenurile CFR Călători ajung întotdeauna cu mult mai multe minute de întârziere decât ar fi diferența afișată în orarul oficial.
Nu se face naveta la ora 11.10, iar pe o distanță atât de lungă nu merg aceiași călători în fiecare zi. Nu e nici sfârșit sau început de săptămână, când cei care muncesc sau învață la București se întorc acasă, la Craiova. Deci o zi de marți ar trebui să fie calmă, în traficul feroviar, cu oră înainte de prânz, fără aglomerație.
Totuși, fiind un tren care leagă Bucureștiul de Timișoara, trecând prin Craiova, IR 1691 e aglomerat și în timpul săptămânii, având de obicei doar 4 vagoane. CFR Călători motivează numărul mic de vagoane atașate la fiecare locomotivă prin lipsa de material rulant și de bani pentru achiziții. Însă oricine întreabă „nașul”, pe oricare rută de peste 300 km, de ce nu s-au adăugat vagoane, primește același răspuns: sunt locuri suficiente și așa!
Norocul ni l-au adus persoanele cu dizabilități
Nu contează că e aglomerație, iar atașarea unui vagon nu implică neapărat costuri suplimentare. Ar oferi mai mult confort călătorilor, dar de ce s-ar chinui cineva să facă asta, dacă oricum sunt călători dispuși să plătească bilete și să stea ca sardelele timp de 4-6 ore? Așa gândește orice angajat la stat, pentru că leafa vine fără eforturi suplimentare care să satisfacă publicul-țintă.
Norocul nostru a fost, marți, pe 26 septembrie, că erau și persoane cu dizabilități care au cumpărat bilete la trenul de Craiova. Fiind călători în scaun cu rotile, CFR a mai atașat un vagon special, foarte diferit de toate celelalte, cu dotări corespunzătoare pentru persoanele în scaun rulant. Astfel, cei care am cumpărat biletele cu puțin timp înainte de plecarea trenului am beneficiat de confortul vagonului cu numărul 20, atașat imediat după locomotivă, pe lângă celelalte 4 pe care le mai avea garnitura. Vagon spațios, cu dotări moderne, ca „afară”. Dacă n-ar fi fost situația asta, unii dintre noi am fi mers în picioare.
Am întârziat doar o jumătate de oră
Cum a fost o zi fără incidente, trenul CFR Călători a mers destul de bine, cu numai câteva opriri neanunțate, din cauza condițiilor proaste ale căii ferate, pe anumite porțiuni. CFR Infrastructură spune de mult timp că subfinanțarea din ultimii 20 de ani a creat probleme grave ale șinelor de cale ferată și multe accidente sau întârzieri ale trenurilor sunt cauzate de situația tehnică a căilor ferate, pentru care în continuare nu sunt suficienți bani.
Totuși, am întârziat doar o jumătate de oră la destinație, ajungând în gara din Craiova la 15.12, în loc de 14.46. Chiar foarte bine, față de situațiile în care trenul a-ntârziat peste o oră și jumătate, pe același traseu, în ultimul an. „E parfum! Am întârziat și 3 ore. Luați-vă o marjă de eroare mare, când mergeți la Craiova, că nu se știe niciodată la ce oră ajungeți!”, mi-a spus o doamnă care călătorește destul de des pe această rută, fiind din Craiova.
Când „nașul” crede că „șef de tren” înseamnă altceva
În general, trenurile CFR Călători sunt deja percepute astfel, după ce s-au înregistrat foarte multe întârzieri. Dar asta ar fi cea mai mică problemă, pentru că pe aceeași rută a fost nevoie de intervenția directorului Traian Preoteasa, de mai multe ori, pentru a da afară din personalul recalcitrant, după ce au fost plângeri din partea călătorilor.
Au fost „nași” care hărțuiau mai ales femeile, prezentându-se cu titulatura „șef de tren”, ca și cum materialul rulant al CFR Călători ar fi fost proprietate personală. Anul trecut, în noiembrie, o tânără a fost hărțuită de un astfel de șef de tren care apoi și-a pierdut statutul de șef, după ce aproape a violat-o pe fată într-un compartiment.
Victima a declarat că „nașul” a intrat peste ea în compartiment, a pupat-o pe gură și a lins-o pe față. S-a întâmplat în trenul IRN 79, Craiova - București. Agresorul nu ar fi fost la prima abatere de acest fel, din spusele colegilor lui, dar fata de 20 de ani care a făcut imediat reclamație și a dat declarații presei a reușit să-l oprească, pentru că după incident, „nașul” a fost „tras pe linie moartă” și nu mai poate lucra ca „șef de tren”. Asta au pățit și alți „șefi” care fie au agresat călătorii, fie au făcut exces de zel în relația cu cei care și-au plătit regulamentar biletele.
La privat e ca în avion
Dacă la CFR Călători trebuie să ai noroc pentru a ajunge la timp și fără incidente pe ruta București - Craiova, am vrut să vedem cum se întâmplă lucrurile la privat. De la Craiova spre București, în aceeași zi circulă mai multe trenuri, dar atunci când călătorii au de ales între compania de stat și una privată, nu vor opta pentru CFR Călători, din foarte multe motive.
Am mers în gară la Craiova cu puțin înainte de ora 16.00. Trenul privat care merge spre București e „tras la scară”, la linia 1, așteptându-și călătorii cu două superbe controloare în uniformă, cu zâmbetul pe buze, care îndeamnă pe toată lumea să urce în vagoane și să ocupe un loc, urmând să vină ele mai târziu pentru plata biletelor. Ca în avion...
Un tren CFR Călători stă mai departe, la linia 3, aproape gol. Condițiile oferite de trenul privat sunt vizibil mai bune, iar pentru a ajunge la cel al companiei de stat trebuie să alergi la casa de bilete, să plătești biletul, să cobori în pasaj, apoi să urci pe peronul de la linia 3, cu riscul de a pierde trenul, dacă ai întârziat sau dacă ajungi la gară fără să-ți fi cumpărat înainte biletul. Dacă ai bagaje grele, e aproape imposibil. Exact la fel se întâmplă și pe ruta Brașov - București, indiferent dacă trenurile sunt în gara Brașov, Predeal, Bușteni, Azuga sau Sinaia.
„Nașele” nu percep taxe suplimentare
La privat nu există diferență între prețul biletului cumpărat de la ghișeu sau online. Plătești același preț și în tren, tot 40 de lei, iar la cele mai multe companii se poate achita atât cash, cât și de pe card, pentru că „nașul” are dispozitiv POS. În plus, pe aceeași rută, trenurile private ajung întotdeauna la destinație înaintea celor ale CFR Călători.
Unele companii private au o reducere de preț pentru cei care cumpără de la casele lor de bilete, dar sunt valabile doar în gările unde există aceste case și doar dacă sunt deschise la ora respectivă. Dar nu este o suprataxare, cum găsim la trenurile CFR Călători, unde există riscul ca „nașul” să te dea jos din tren noaptea, dacă ai ajuns prea târziu la gară și n-ai mai avut timp să-ți cumperi bilet. Mie mi s-a întâmplat, în 2013, când „nașul” m-a obligat să cobor la Predeal, refuzând să-mi vândă bilet la suprapreț, deși legal era să mi-l vândă. Cum era ultimul tren din acea seară, după ora 21.30 și era iarnă, a trebuit să fac autostopul până la Sinaia, unde trebuia să ajung, fiind invitată la o conferință AM-POSDRU a Ministerului Fondurilor Europene. Doar pentru că „nașul” nu a vrut să-mi vândă biletul care oricum costa cu 10% mai mult, pentru cei care îl cumpără din tren.
De ce întârzie mereu trenurile CFR-ului
Trenul privat de la linia 1 e dotat și cu toalete spațioase și funcționale, spre deosebire de multe dintre vagoanele CFR-ului. Mai au și automate de apă, sucuri, „snacksuri” și dulciuri, aparate de cafea și chiar bibliotecă. Iar faptul că trenurile private ajung de obicei la timp la destinație, iar cele ale companiei statului întârzie de regulă, e un criteriu și mai bun pentru a face alegerea.
Trenul CFR care a plecat de la București la ora 11.10 ar fi trebuit să ajungă la Craiova la 14.46, dar a ajuns la 15.12, marți.
La întoarcere, un tren CFR Călători pleca spre București la ora 16.00, de la linia 3, iar unul privat pleca la 16.02, de la linia 1. Cu CFR Călători, drumul e de 4 ore și 49 de minute, conform graficului, dar se pot adăuga întârzierile devenite obișnuință. Cu privatul faci doar 3 ore și 39 de minute, știind că de obicei nu întârzie, pentru că merge până la Brașov și se încadrează perfect în orar.
Prețul pentru cele două e același: 40 de lei, dar diferențele sunt foarte multe și decisive pentru alegerea făcută de obicei de călători. De la București la Craiova, același tren privat are tariful 40 de lei, parcurgând 3 ore și 50 de minute, fără întârzieri, iar la CFR Călători biletul costă 72 de lei, pentru 3 ore și 36 de minute, dar cu întârzierile aproape permanente se depășește cu mult timpul de 3 ore și 50 de minute, cât are privatul la preț redus, de transport social.
Trucul folosit de privați pentru reducerea de preț
Se pune întrebarea: cum își permit privații să aibă un preț mult mai mic al biletelor, comparativ cu CFR Călători. „Tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor Operatorilor de Transport Feroviar (OTF), pentru condiții similare de transport. Tarifele aplicate țin cont de distanța parcursă de tren, de tonajul trenului, de tipul de trafic (marfă sau călători), de ruta de circulație și de clasa secțiilor de circulație care compun ruta”, a explicat, pentru Jurnalul, Oana Brânzan, purtător de cuvânt al CFR Infrastructură.
Dacă cele două trenuri au aceleași condiții de transport și aceeași distanță parcursă, plătesc același tarif pentru a utiliza calea ferată, deci diferența de preț nu vine de aici. Mai contează tonajul, iar garniturile de tren ale privaților sunt mai ușoare decât cele ale companiei statului, dar mai este și categoria în care se încadrează trenurile, iar aici este un truc folosit de privați, în avantajul lor: rutele sunt considerate sociale, pentru că opresc în toate stațiile și haltele de pe traseu. Pentru asta primesc o subvenție mai mare de la stat, spre deosebire de trenurile CFR Călători care circulă aproape la aceleași ore, dar în regim IR (Inter Regio - fostul „Accelerat” sau „Rapid”).
Semnalul verde face diferența
Circulând în regim „Regio”, adică fostul „Personal”, trenurile private pot avea prețurile biletelor aproape la jumătate de preț față de cele de la CFR Călători, dar reducerea timpului se face prin staționarea de numai 2-3 minute în fiecare stație. Astfel, dacă pe traseu sunt întârzieri ale trenurilor IR de la CFR Călători, cele private vor ajunge mai repede la destinație, la aproape jumătate de preț, oprind în toate stațiile și haltele, deci justificându-și calitatea de transport social, pentru care se alocă subvenția mai mare decât la IR.
CFR Călători deși aplică suplimentul de viteză și primește subvenții mai mici pentru trenurile Inter Regio, ajunge de obicei la destinație, pe aceleași rute, la mult timp după trenurile private care au statut de „Personal” (Regio), iar diferența de timp e dată de infrastructură, dar mai ales de colegii de la CFR Infrastructură, care atunci când au de ales între a lăsa să treacă un tren privat și unul de la compania de stat, aproape întotdeauna îi dau prioritate privatului.
Despre asta nu s-a vorbit până acum, nici măcar în contextul în care anul trecut au fost acuzate firmele private de concurență neloială, pentru că ar fi luat ilegal subvențiile mai mari pentru trenuri declarate „Regio”, care aveau de fapt aceeași viteză cu cele „Inter Regio”.
Semnalul verde primit cu prioritate de trenurile private fac CFR Călători să ajungă aproape întotdeauna în urma acestora, chiar dacă pleacă din aceeași gară mai devreme. Se întâmplă la fel pe aproape toate rutele importante, cele mai evidente fiind Craiova - București și Brașov - București.