Când viaţa doreşte să se joace hachiţos cu un destin, îl perpeleşte pe faţă şi pe dos ca pe o clătită. Alege o clipă ce acţionează pe viaţă şi pe moarte, alege un moment care deschide uşa spre o carieră fulminantă sau refuză o carieră de succes. “Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme, vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă, cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora”. Tulburătoare versurile distinsului erudit Romulus Vulpescu! Există clipe hotărâtoare pentru drumul unor oameni. Clipe în mâna Divinităţii, care sunt peste alegerea oamenilor. Hazard, predestinare, coincidenţe, aţa de pe mosorel? Romancierul de succes Alexandru Ivasiuc scrisese toată ziua la noua carte şi spre seară a avut poftă de o savarină şi un cataif. S-a dus la cofetăria Scala şi, când ieşea cu prăjiturile în mână, i-au căzut balconul şi o parte din zidul blocului în cap, omorându-l pe loc. Era 4 martie 1977, ora 21.40, şi cutremurarea pământului a îngropat peste 1.000 de vieţi. Acasă la scriitor nu s-a crăpat nici zugrăveala, cine l-a împins să se ducă la cofetărie după savarine şi cataifuri? Arătosul colonel Dan Antonescu, poreclit Steven Segal pentru asemănarea cu vedeta din filmele de acţiune ale Hollywood-ului, conducea Serviciul omoruri din Poliţia Capitalei şi îmi istorisea că alerga, urmărind un criminal periculos. Borfaşul a scos un cuţit şi se pregătea să-l arunce spre colonel, Antonescu a scos pistolul să tragă foc de avertisment şi apoi spre picioare când în cătarea pistolului a apărut un căţel. Colonelul n-a mai apăsat pe trăgaci, glonţul ar fi ucis căţelul, dar câinele a lătrat surprinzător, criminalul s-a speriat şi a scăpat cuţitul din mână. “Vine o vreme, vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă”. Adi Mutu mânca fotbal pe pâine încă de pe vremea pantalonilor scurţi, învârtea mingea cu puştii de la celelalte scări ale blocului din Piteşti şi nu concepea să piardă. Îi şterpelea bunicului câţiva lei, îi ascundea în chiloţi, dădea fuga şi cumpăra o minge de cauciuc de la librăria din colţ. Când câştigau puştii adversari, Mutu găurea mingiuţa cu un ac, dar şi aşa victoria era a prichindeilor din partea cealaltă a blocului, marcau goluri şi cu mingea desumflată. Atunci Adi s-a ambiţionat să se facă mare fotbalist, mama l-a înscris la F.C. Argeş şi a urmat Inter, Chelsea, Fiorentina, naţionala tricoloră, căreia i-a fost căpitan.