Traian Băsescu se confruntă, în această perioadă, cu o serie de probleme serioase. După condamnarea, în primă instanță, a fiicei sale, Ioana, la 5 ani de închisoare, pentru spălare de bani, dar și a “pupilei” Elena Udrea, la 8 ani de închisoare cu executare în dosarul finanțării campaniei electorale din anul 2009, fostul locatar de la Cotroceni a ajuns la mâna Parlamentului, care îi poate anula toate privilegiile obținute ca fost președinte. Un proiect de lege inițiat de parlamentarii umaniști Steluța Cătăniciu și Grațiela Gavrilescu prevede că nu beneficiază de locuință de protocol, pensie specială, birou și personal sau pază SPP și transport gratis fostul președinte condamnat definitiv ori care a turnat la Securitate sau care a fost demis prin referendum. Băsescu a fost deja constatat ca turnător la Securitate, de către CNSAS, iar Curtea de Apel București a menținut această etichetă. Dosarul se află în apel, la Înalta Curte de Casație și Justiție, având termen în luna noiembrie. Proiectul de lege a trecut, deja, de Senat, prin adoptare tacită, iar Guvernul s-a spălat pe mâini, precizând în punctul de vedere transmis Camerei Deputaților că este exclusiv treaba Parlamentului să decidă asupra “oportunității adoptării acestei inițiative legislative”.
Lovitura pe care ar putea-o primi Traian Băsescu, în mod direct, poartă denumirea de proiect de lege nr. 58/2021. Privind modificarea și completarea Legii nr. 406/2001, vizând acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de președinte al României. Proiectul de lege a fost înregistrat, inițial, la Biroul Permanent al Senatului, în data de 8 iulie 2020, după care a fost înregistrat la Biroul Permanent al Camerei Deputaților în data de 29 decembrie 2020, el intrând în procedură parlamentară, la Camera decizională, pe 1 februarie 2021.
Inițiatorii proiectului, parlamentarii PPUSL Steluța Cătăniciu și Grațiela Gavrilescu, arată, în expunerea de motive, faptul că, în Legea 406/2001, prin care sunt reglementate drepturile persoanelor care au avut calitatea de președinte al României, a fost instituită, încă din forma inițiatorului, posibilitatea neacordării acestor drepturi în cazul în care foștilor președinți le-au încetat mandatele ca urmare a unor infracțiuni pentru care au fost condamnați definitiv. Totodată, articolul 4, alineatul 2, din această lege, prevede că drepturile conferite sunt retrase în cazul în care persoanele beneficiare sunt condamnate la pedepse privative de libertate, astfel încât, inclusiv în forma aflată în vigoare a Legii nr. 406/2001, legiuitorul a reglementat expres situații în care, din cauza unor abateri grave, foștii președinți ai României nu beneficiază sau își pierd prerogativele acordate după încetarea mandatelor.
“În mod evident, colaborarea cu Securitatea regimului represiv comunist reprezintă o gravă abatere de la normele democratice în vigoare. Iar, când o astfel de abatere a fost comisă de persoana care a deținut funcția de președinte, cel care, conform Legii fundamentale, <
Casă, birou, pază SPP și pensie specială egală cu 75% din salariul președintelui. Pe viață
În aceste condiții, consideră inițiatorii, “este absolut necesară, pentru garantarea democrației și a încrederii în instituțiile fundamentale ale statului, includerea constatării calității de colaborator al Securității între cauzele care determină retragerea drepturilor acordate foștilor președinți ai României”.
Conform Legii nr. 406/2001, persoanele care au avut calitatea de șef al statului român beneficiază, pe întreaga durată a vieții, de mai multe drepturi, printre care se numără și folosința gratuită a unei locuințe de protocol, cu destinația de reședință, care cuprinde și un spațiu cu destinația de cabinet de lucru, încadrat cu un post de consilier și un post de secretar. De asemenea, un alt drept conferit prin lege este acordarea unei indemnizații în cuantum egal cu 75% din indemnizația acordată președintelui României în exercițiu, dar beneficiază și de pază și protecție, precum și de folosința gratuită a unui autoturism, asigurate permanent de către Serviciul de Protecție și Pază (SPP).
Ei bine, conform proiectului de lege al parlamentarilor umaniști, alineatul 3 al articolului 1 din lege se modifică, în sensul că “nu beneficiază de prevederile prezentei legi persoana căreia i-a încetat calitatea de președinte al României ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni pentru care a fost condamnată definitiv ori s-a constatat că a avut calitatea de colaborator al Securității (…) sau ca urmare a demiterii din funcție prin referendum”.
Legea a trecut de Senat, prin adoptare tacită. Acum, se joacă ping-pong cu ea între Guvern și Camera Deputaților
Depusă, încă din 20 iulie 2020, în procedură parlamentară la Senat, Camera Superioară a Parlamentului a adoptat proiectul de lege în data de 28 decembrie 2020, ca urmare a depășirii termenului de adoptare, prevăzut de articolul 75, alineatul 2, teza a III-a, din Constituția României. În data de 1 februarie 2021, proiectul a fost prezentat Biroului Permanent al Camerei Deputaților, care l-a înregistrat pentru dezbatere.
În acest sens, legea a fost transmisă către Comisia Juridică, de disciplină și imunități, care a avut drept termen de depunere a eventualelor amendamente până în 15 februarie 2021. De altfel, termenul de depunere a raportului a expirat la data de 1 martie 2021.
Proiectul de lege pare a fi un veritabil “cartof fierbinte”, întrucât Consiliul Economic și Social, chemat să se pronunțe cu aviz pe marginea sa, nu a fost capabil să îl și ofere. Nouă reprezentanți ai CES au exprimat un aviz favorabil. Alți nouă reprezentanți ai CES, însă, au dat aviz negativ, motivând, printre altele, că “este necesar ca statutul de colaborator al Securității să fie constatat înainte de începerea mandatului de președinte al României”. Alți trei reprezentanți ai CES au ales să se abțină de la vot.
Spre deosebire de CES, Consiliul Legislativ a emis un aviz favorabil pentru adoptarea acestui act normativ.
În schimb, Guvernul României, “a scăldat-o” profesionist. Deși amendamentele în Comisia Juridică trebuiau depuse până pe 15 februarie, Cabinetul Cîțu a transmis Parlamentului punctul său de vedere abia în data de 16 februarie, printr-un document semnat de premierul Cîțu și transmis președintelui Camerei Deputaților, Ludovic Orban. În acest punct de vedere, se încearcă o analiză a corectitudinii redactării proiectului de lege, în sensul că, pentru că se propune modificarea unui singur alineat, apreciază că “este necesară reformularea titlului, astfel încât din acesta să rezulte evenimentul legislativ incident”. După o altă serie de intervenții pe text, asupra cărora nu vom stărui, Executivul precizează că “pentru unitate terminologică, apreciem necesară înlocuirea sintagmei <
Nu puteau lipsi userismele
La o zi după transmiterea non-punctului de vedere al Guvernului, proiectul de lege a intrat în dezbaterea Comisiei pentru Drepturile Omului, Culte și Probleme ale Minorităților din Camera Deputaților. Pe 17 februarie, Comisia a emis avizul, în sensul că, în majoritate de voturi, membrii au avizat favorabil inițiativa. A existat și un amendament, formulat de deputatul USR-PLUS Dragoș Cătălin Teniță, care ar fi dorit să se completeze proiectul de lege, în sensul nebeneficierii de către prevederile în cauză nici de către persoana care a fost președinte al României, dar care a ocupat o funcție de conducere în aparatul central de stat al Republicii Socialiste România sau al Partidului Comunist Român, în perioada 1948-1989. Amendamentul a fost respins, pe motiv că “nu se justifică”.
“Petrov” așteaptă decizia Înaltei Curți. Între timp, s-a deschis și un dosar penal
Reamintim că, pe data de 20 septembrie 2019, Curtea de Apel București a emis Hotărârea nr. 471/2019, prin care a constatat calitatea de colaborator al Securității, în privința lui Traian Băsescu. Încheierea putea fi supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare. Pe data de 3 iulie 2020, Traian Băsescu, în calitate de pârât, a formulat recursul, însă, la un an și aproape o lună de la pronunțarea, de către Curtea de Apel București, a hotărârii pe fond prin care Traian Băsescu a fost declarat turnător la Securitate, pe data de 16 octombrie 2020, Completul 4 al Secției de Contencios Administrativ și Fiscal al Înaltei Curți de Casație și Justiție a decis “scoaterea de pe rol a recursului formulat de Ene Nicanor George (intervenient în cauză - n.red.), împotriva încheierii din 5 septembrie 2020 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal”. După care a stabilit să “trimită cauza pentru continuarea procedurii de regularizare”.
În același timp, Parchetul General a început urmărirea penală in-rem în dosarul în care Grupul de Investigații Politice a cerut tragerea la răspundere a lui Traian Băsescu, pentru fals în declarații, încă din luna iulie a acestui an, însă, până în prezent, procurorii nu au demarat și cercetarea penală a acestuia in personam. Băsescu este acuzat că, în ciuda evidențelor din arhiva CNSAS și a hotărârii Curții de Apel București, din septembrie 2019, în dosarul „Petrov”, a afirmat, în fals, că nu a fost colaborator al Securității, ca poliție politică.
Conform Grupului de Investigații Politice, decizia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție vine în urma plângerii formulate de asociația condusă de Mugur Ciuvică în data de 13 iulie 2020. GIP a sesizat Parchetul în legătură cu faptul că Traian Băsescu a declarat pe propria răspundere că nu a colaborat cu Securitatea în 2004 și 2009, când a candidat la alegerile prezidențiale, în 2016, când a candidat pentru Parlamentul României și în 2019, când a candidat pentru Parlamentul European. Reamintim că, în declarația completată de Băsescu în toamna acestui an, fostul președinte a menționat că există o cauză pe rolul instanțelor de judecată cu privire la calitatea sa de turnător la Securitate. Conform GIP, toate aceste declarații sunt false. De altfel, în 20 septembrie 2019, Curtea de Apel București a constatat calitatea lui Traian Băsescu de colaborator al Securității. Judecătorul a stabilit că Băsescu – Petrov „a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar furnizarea informaţiilor a vizat îngrădirea drepturilor și libertăţilor fundamentale ale omului”. „Hotărârea Curții de Apel a constatat o situație juridică existentă deja: Traian Băsescu știa că a fost informator al Securității și, cu toate acestea, a declarat pe proprie răspundere că nu a colaborat cu Securitatea. Băsescu a prezentat ca adevărată o faptă mincinoasă (necolaborarea sa cu Securitatea ca poliție politică) în scopul obținerii prin fraudă și sperjur a funcțiilor de președinte, parlamentar și parlamentar european”, a precizat Mugur Ciuvică.