Pe superba Arenă Naţională, impozant templu al fotbalului nostru, inima mea s-a prins într-un torent de sentimente când, la marcarea unui gol de către tricolori, pur şi simplu izbucneşte nestăvilită vocea Mariei Tănase, “Şi-ncă o dată, măi băieţi, hooop, ş-aşa, ş-aşa”! Se despică văzduhul cu furtuna de cântec “Ciuleandra”. E “Ciuleandra” strigăt de luptă, tumult al temperamentului românesc, e ropot de ploaie de vară, ploaie cu personalitate. “Ciuleandra” e clocot românesc. E visare şi mândrie, dans nebunesc asemănător iureşului din “Căluşarii”, veritabil RMN al fierberii felului de a fi al românilor. De neuitat momentul din filmul lui Nicolaescu, “Ciuleandra”. După hora ameţitoare, dar graţioasă, dansată de frumoasa satului cu fiul boierului, ministrul bogătaş o cumpără pe frumoasă de la tată. Nobilii părăsesc satul cu limuzina şi trec pe lângă un câmp din apropiere, unde câţiva ţărani în lanţuri erau executaţi de un pluton de soldaţi pentru participarea la răscoala din 1907. În faţa gloanţelor, ţăranii îşi ţin privirea sus şi dansează nebuneşte “Ciuleandra”. Picioarele lor goale frământă pământul şi în ritmul dezlănţuit le sare noroiul în barbă. Aşa sfidează gloanţele şi pedeapsa nedreaptă! Uluitoare scena realizată în memorabilul film al lui Sergiu Nicolaescu, având la bază romanul cu acelaşi nume al lui Liviu Rebreanu. Când blegul de fiu al boierului o învârtea în horă pe frumoasa satului, de după un gard stă neputincios flăcăul deştept şi setos de învăţătură din sat, cel ce o iubea pe codana ce tulburase gândurile familiei de boieri; simţea că o va pierde. Se prelinge o lacrimă pe obrazul flăcăului sărac, dar plin de ambiţii, dar soarta îi pune la cale o nouă intersecţie cu boierii. Uluitoare creaţia lui Ştefan Iordache în rolul ţăranului sărac, ajuns prin strădaniile lui medic psihiatru. Fiul molâu al ministrului o luase de nevastă pe frumoasa ţărancă, cizelată şi şcolită pe banii boierului, însă când aceasta nu vrea să spună, silită, că-l iubeşte, este sugrumată de bogătanul tânăr, fără niciun ţel, mestecător doar de bani. În discuţiile deştepte, dar neiertătoare cu criminalul, împins în spital, ca să scape de proces, psihiatrul Ştefan Iordache îl obligă pe fiul de bani gata la remuşcări, care sfârşesc prin sinucidere. “Ciuleandra”, când vifor, când zefir al destinului neamului românesc.