Un bun cultural de valoare universală inestimabilă din patrimoniul României, revendicat fără succes în justiție de Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia, este împins din nou ca litigiu spre CEDO. Contestarea deciziei recente a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a refuzat retrocedarea Bibliotecii Batthyaneum, este prezentată pe larg de mass-media din Budapesta ca „o pedeapsă” și un „mesaj îngrijorător pentru confesiunile maghiare din Transilvania”.
O nouă „pagină” de tensiune între România și Ungaria, care se adaugă la capitolul victimizării post Trianon în anul 100+1, se deschide după ce ÎCCJ a respins definitiv, prin sentința din 25 mai 2021, cererea de retrocedare a Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia către Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia. Judecătorii au respins ca nefondat recursul arhiepiscopiei împotriva hotărârii din prima instanță. Litigiul durează de câteva decenii, acest ultim proces fiind la al doilea ciclu. În 2003, tot Înalta Curte respingea retrocedarea Bibliotecii și a bunurilor de valoare istorică și culturală excepțională ale acesteia. Arhiepiscopia a atacat imediat sentința la CEDO.
Istorie condensată
Care este istoria acestui litigiu? În anul 1798 episcopul Batthyany Ignac lasă prin testament Bisericii Catolice și Provinciei Transilvania colecția de cărți a bibliotecii din Alba Iulia. Colecția cuprinde 65.000 de volume, 1.650 de manuscrise din Evul Mediu, precum și trei sferturi dintre toate codexurile și incunabulele din România. Între acestea se află celebrul Codex Aureus, datat în anul 810, considerat cel mai valoros manuscris din Europa. Manuscrisul este scris cu aur pe tăblițe de sidef. Biblioteca și observatorul astronomic înființate de episcopul Batthyany care funcționau în clădire aveau destinație publică, fiind administrate de Biserica Catolică. În 1918, după Marea Unire și Tratatul de la Trianon din 1920, Biblioteca cu tot fondul de carte intră în proprietatea statului român. După 1947, prin decizii succesive de reorganizare administrativă, patrimoniul bibliotecii, inclusiv Codex Aureus, este administrat neîntrerupt de instituții ale statului din domeniul culturii. Titularul dreptului de proprietate este acum Biblioteca Națională a României, instituție de drept public, în subordinea Ministerului Culturii. Conform Legii 334 din 31 mai 2002, art 14, Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia funcționează ca o filială a Bibliotecii Naționale a României.
De două ori „13”
În 1998, Guvernul Radu Vasile a emis o ordonanță de urgență (OUG nr. 13/7 iulie) privind retrocedarea unor bunuri comunităților religioase. Punctul 1 al ordonanței semnate de premier și contrasemnate de Gyorgy Tokay, ministru delegat pentru minoritățile naționale, stipula trecerea gratuită în proprietatea comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale a unor clădiri și terenuri aferente „înscrise în Anexă”. La punctul 13 al Anexei OUG nr. 13/1998 este înscrisă Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Se înființa o Comisie specială paritară (Guvern-minorități etnice) care verifica situația juridică a celor 17 imobile înscrise în Anexă. Este evident că OUG 13/1998 nu se referea la restituirea fondului de carte și a manuscrisului celebru, ci la clădiri și terenuri. După cinci ani, prin Legea nr. 458 din 12 noiembrie 2003, a fost aprobată OUG nr. 13/1998. Legea nu specifica data la care trebuie restituite bunurile din Anexă. Filiala PSD Alba Iulia a pornit în 1998 o luptă în justiție pentru anularea retrocedării Bibliotecii și a actelor succesive care decurgeau din OUG nr. 13/1998. Printr-o rejudecare prin recurs în casație, PSD obține în 15 aprilie 2003 câștig de cauză la ÎCCJ. Intervenția în acest proces a fost făcută în baza Legii partidelor politice care „au obligația de a promova valorile și interesele naționale”.
Monica Macovei apără la CEDO cauza maghiară
Nemulțumită de amânarea retrocedării și de soluțiile date de instanțele naționale, Arhiepiscopia Romano-Catolică din Alba Iulia se adresează CEDO. Cererea nr. 33.003 din 14 octombrie 2003 se va soluționa prin decizia Curții de la Strasbourg în 2012. În procesul împotriva statului român, Arhiepiscopia a fost reprezentată și de Monica Macovei, care a primit prin decizia de la Strasbourg 4.035 de euro. În decizia CEDO prin care statul român a fost obligat să plătească 25 de mii de euro reclamantei, nu s-au dat însă precizări sau obligații care să conducă la transferul de proprietate al fondului de carte al Bibliotecii Batthyaneum. Monica Macovei a încercat să nege participarea ei la procesul respectiv „extrăgându-se” din scandalul uriaș declanșat în țară de cererile de a scoate Codex Aureus din patrimoniul statului român.
Punct și de la capăt
Amenda dată de CEDO a fost transformată de Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba într-un levier care să răstoarne evidențele istorice și juridice. Pe această bază pornește în 2015 un nou proces pentru a intra în posesia Bibliotecii din Alba Iulia. După multe înfățișări și etape ale procesului, Înalta Curte respinge prin soluție definitivă publicată în 26 mai 2021 recursul Bisericii Romano-Catolice. În decizia ÎCCJ a cântărit decisiv traducerea exactă a testamentului episcopului Batthyany. Această traducere a fost făcută de Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române. Astfel, „toată lumea a înțeles că patrimoniul revine statului român”, spune Carmen Mihaiu, director al Bibliotecii Naționale. De altfel, Biblioteca Națională a României a fost parte intervenientă în proces, cu interes legitim. Completul ÎCCJ a fost format din judecătorii Attila Geza Farmaty, Ionel Marius Ionescu, Virginia Filipescu, cu magistrat asistent Ciprian Gabriel Ene.
Reacții adverse
MTI, Agenția oficială de știri a Ungariei, a difuzat în ultimele zile ample materiale privind procesul deschis de Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia. Rezultă clar din declarațiile juristului arhiepiscopiei, Attila Komaromi, că ținta retrocedării nu o reprezintă clădirea, ci returnarea colecției, având Codex Aureus ca obiect de neprețuit. După decizia de respingere a recursului, catalogată ca „nedreaptă și inacceptabilă”, un comunicat al arhiepiscopiei precizează următorii pași: „Nu putem accepta respingerea în această formă și vom continua să luptăm pentru cauza nobilă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului”. MTI menționează și comunicatul Bisericii Unitariene Maghiare prin care decizia instanței supreme de la București „este nu doar o pedeapsă împotriva bisericii noastre surori romano-catolice, ci și un mesaj îngrijorător pentru celelalte confesiuni maghiare din Transilvania”.