Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat această condamnare în 24 octombrie 2023, însă instanța a fost sesizată de către Alina Genica Lungu încă din data de 22 decembrie 2017, în temeiul articolului 34 din Convenție. Cererea de chemare în judecată a statului român privește internarea reclamantei la Spitalul Universitar de Urgență București. Mai exact, în data de 2 august 2007, Alina Genica Lungu s-a prezentat la spital, cu sângerări și contracții, dar medicul obstetrician a trimis-o acasă, sfătuind-o „să revină când contracțiile vor fi repetate”.
La data de 3 august 2007, la ora 1.20, pacienta s-a prezentat, din nou, la sputal, având contracții dureroase și a fost internată de către un medic rezident, care a încredințat-o supravegherii a trei asistente medicale. Cu acest prilej, s-a efectuat o anestezie epidurală, la ora 5.00 dimineața. Medicul obstetrician a sosit la spital la ora 7.30 și a asistat-o pe Alina la naștere. La ora 7.55, femeia a născut un băiețel.
Sancțiunea disciplinară, schimbată în vot de blam și avertisment
Nou-născutul a prezentat, la naștere, mai multe patologii, și, în special, paralizie cerebrală și epilepsie. Ulterior, au fost inițiate mai multe proceduri pentru a stabili dacă handicapul grav s-a datorat unui malpraxis în timpul nașterii. S-a depus o plângere disciplinară împotriva mai multor medici, dar și o plângere penală pentru vătămare corporală împotriva personalului medical. A fost demarată o procedură administrativă, cu scopul de a se stabili dacă a existat malpraxis și, de asemenea, a fost înaintată și o acțiune în răspundere delictuală civilă.
Consiliul Colegiului Medicilor București a constatat, atunci, abateri profesionale grave și le-a aplicat medicului obstetrician și medicului șef al echipei de obstetrică de gardă sancțiunea interdicției de a exercita profesia de medic pe o durată determinată. Însă, în urma contestației depuse de acești medici, Consiliul Național al Colegiului Medicilor, la data de 11 septembrie 2009, a revizuit sancțiunea și le-a aplicat medicilor vizați doar un vot de blam și un avertisment, sancțiune ce a fost confirmată, printr-o decizie a Curții de Apel București, în mod definitiv la data de 23 noiembrie 2017.
Au tras de dosar până când s-au prescris faptele
La 28 februarie 2009, părinții copilului au formulat o plângere penală împotriva a nouă persoane, pentru vătămare corporală din culpă, neglijență în serviciu și abuz în serviciu. INML a emis mai multe rapoarte. Conform raportului din 24 februarie 2010, copilul a prezentat, la naștere, o dublă circulară de cordon ombilical, iar, „în aceste condiții, durata lungă a expulzării a provocat suferință fetală și leziuni cerebrale ireversibile”. În document, s-au menționat multiple deficiențe medicale, în special lipsa supravegherii medicale a travaliului pacientei și acordarea tardivă de îngrijiri nou-născutului. La data de 13 februarie 2013, a fost emis un raport de expertiză suplimentar care a confirmat aceste concluzii, însă, în 6 decembrie 2013, Comisia Superioară de avize și control a INML a indicat faptul că „nu au existat erori medicale majore”.
La data de 29 ianuarie 2014, procurorii au clasat dosarul, pe motiv că „nu a existat o legătură de cauzalitate directă între presupusele încălcări și stara generală a copilului”. Judecătoria Sectorului 5 a fost de altă părere și, la 23 mai 2014, a trimis dosarul înapoi la Parchet. Procurorii au dat, însă, aceeași soluție, însă Judecătoria Sectorului 5 a mai trimis încă o dată dosarul procurorilor, la data de 2 septembrie 2015. La data de 23 noiembrie 2016, Parchetul a clasat din nou dosarul, dar, de această dată, pe motiv că s-au prescris faptele, lucru confirmat în 28 iunie 2017, de către Tribunalul București.
Copilul a murit în vara anului 2022
Tot în februarie 2008, părinții copilului au inițiat pe lângă Comisia de monitorizare a cauzelor de malpraxis din DSP București o procedură în care menționau că nou-născutul a fost victima malpraxisului. La data de 5 mai 2010, Comisia a concluzionat că nu a existat malpraxis. Și acest verdict a fost atacat în instanță, iar dosarul se află și în prezent în faza apelului.
Copilul reclamantei a decedat la data de 31 iulie 2022.
Toate căile de atac interne au fost epuizate. Cu același verdict
Alina Genica Lungu s-a plâns la CEDO de ineficiența anchetei efectuate de autoritățile naționale și, în special, de durata procesului penal. În fața Curții, Guvernul a invocate neepuizarea căilor de atac interne.
CEDO observă, în decizia pronunțată, că Alina Genica Lungu a folosit toate căile de atac disponibile în dreptul intern. În plus, având în vedere modul în care s-au desfășurat procedurile inițiale, CEDO consideră că mecanismul juridic prevăzut în dreptul intern s-a dovedit a fi „lent și greoi”. „Deși procedura disciplinară a dus la aplicarea unor sancțiuni disciplinare, o astfel de procedură nu poate, însă, repara un prejudiciu precum cel suferit de reclamantă. Curtea respinge excepția preliminară formulată de Guvern și arată că a fost încălcat articolul 8 din Convenție. (…) Până în prezent, la mai mult de 15 ani de la procedurile declanșate, nu s-a oferit mamei un răspuns adecvat”, concluzionează CEDO.
Alina Genica Lungu a solicitat 200.000 de euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral și 8.235 de euro pentru cheltuielile de judecată în cadrul procedurii derulate în fața Curții.
CEDO a acordat, însă, 10.000 de euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit și 8.235 de euro, bani pentru plata avocatului, la care se adaugă orice altă sumă datorată cu titlu de impozit.