România încearcă să nu închidă minele de cărbune în viitorul apropiat, în contextul crizei energetice și a prețurilor exporbitante.
"Fiind într-o piață unică europeană, în mode evident, ceea ce se întâmplă la nivel european și internațional influențează prețurile din România, atâtat timp cât prețurile sunt libere. Desigur, s-a luat decizia politică de a merge către un preț reglementat. Asta va liniști puțin poate și furnizorii de electricitate, și o parte dintre consumatori, din zona industrială. Trebuie văzut însă cum va fi compensarea pentru cei care produc pe cărbune și pe gaz, și să vedem cum va funcționa această soluție. Trebuie să ne concentrăm pentru o bună implementare a ei.
În ceea ce privește închiderea minelor, odată cu criza prețurilor mari începută înainte de războiul din Ucraina, și apoi exacerbată de invadarea ilegală a Ucrainei de către Rusia, Comisia Europeană și-a schimbat puțin atitudinea și state membre care au o parte din mixul energetic provenit din cărbune au regândit și ei calendarul de închidere. Mă refer în primul rând la Polonia, Germania și, sigur, același lucru trebuie să-l facă și România. Să ofere sprijin sectorului minier, pentru că cel puțin în următorii 2-3 ani, în situația de criză și de lipsă de gaz, mai ales iarna 2023/2024, nu putem rezista fără funcționarea producerii de elecdtricitate pe bază de cărbune.
Aici avem o problemă suplimentară, pe care ne-am făcut-o singuri, știm cine a negociat PNRR în vechea guvernare dar evident că toată lumea trebuia să fie mai atentă, și mai ales cei care ne aflam al guvernare, în care am pus o condiționalitate legată de primirea unor bani prin închiderea unor capacități de producție pe cărbuni.
Prin eforturile guvernului României, după vizita premierului, toate demersurile pe care le face echipa de acolo, s-a găsit o soluție tehnică pentru ca, la sfârșitul acestui an, să nu închidem de facto capacități de producție pe bază de cărbune. Sper că această soluție tehnică să fie acceptabilă, să stea total în picioare în evaluările Comisiei Europene, și să nu punem în pericol din acest motiv următoarea tranșă din PNRR", explică acesta.
Marea Neagră se află pe harta de politici publice a Comisiei Europene pentru investiții în energia eoliană.
"În mod evident, la nivel european, există un sprijin puternic pentru dezvoltarea de capacități de producție. Energia eoliană din offshore trebuie să crească de la 15 GW în UE, până la 300 GW în 2050, ca să ne atingem țintele climatice.
Suntem în negocieri între Parlament (European n.red.) și Consiliu (Consiliul European n.red) pentru țintele anului 2030 pe Directiva privind energia regenerabilă. Am deschis negocierile acum două zile, organizate de Consiliu, dar procentul de 45% din consumul total de energie până în 2030 să provină din regenerabile se găsete în Repower EU și este susținut tota și de Parlamentul European, și de toate statele membre. Asta înseamnă că, avem nevoioe în toată UE, și în România, de o accelerare masivă a implementării de proiecte din energie regenerabilă.
Sigur că energia solară are un foarte mare potențial. Acum, în România, este o întreagă discuție cu terenurile agricole, spre să fie rezolvată și această situație pentru că altfel n-avem cum să ne atingem țintele. Sigur că avem deja niște capacități de producție onshore eoliene dar înțeleg că avem totuși niște limitări. Și atunci soluția este de a folosi potențialul Mării Negre, offshore eolian, offshore wind.
Acum câteva luni am scris, alături de foști miniștri ai Energiei din țări din jurul României, o scrisoare către Comisia Europeană, d-na comisar SImpson a introdus potențialul Mării Negre ca și parte importantă a obiectivului CE privind strategia capacități de producție eoliană offshore. Prin urmare, suntem pe harta de politici publice la nivel european, ni se recunoaște potențialul. Între timp se fac progrese importante pe partea de tehnologie, cercetare-inovare, ferme eoliene, solare, plutitoare. Sunt multe soluții tehnologice și pentru instalarea de capacități în mare, ne putem inspira de la alte țări și alte companii care au început deja să facă anumite capacități de producție în Marea Nordului sau în alte părți de pe glob. Trebuie doar să gândim un cadru legislativ atractiv pentru investitori. Evident că marii investitori vor fi firme internaționale care au și know-how dar eu cred că trebuie să avem soluții și pentru investitori români, chiar companii publice ale statului care vor să investească și în această zonă, care poate sunt astăzi în zona de hidro sau de cărbune sau gaz. Trebuie să găsim un mix prin care potențialul Mării Negre să poată să fie folosit în mod corect și avantajos pentru bugetul României și pentru securitatea noastră energetică", arată europarlamentarul român.