Ca la noi, la nimeni! Ieri, în prima zi a reuniunii diplomației românești, s-a petrecut ceva despre care putem spune că reprezintă o gravă încălcare a normelor și uzanțelor diplomatice și, în mod cu totul deosebit, litera și spiritul parteneriatului strategic al României cu Statele Unite ale Americii! Mă refer la comunicatul dat, tot ieri, publicității de către ambasada americană, în care se exprimă ,,îngrijorarea Statelor Unite’’ cu privire la propunerile Ministerului Justiției din 23 august. Rețineți, vă rog, sintagma: ,,Statele Unite au luat cunoștință’’ și nu ambasada sau, după caz, ambasadorul aflat la post în țara noastră.
Situație în care s-ar fi cuvenit ca în comunicatul în care sunt prezentate respectivele declarații să se precizeze și care anume entitate a administrației SUA ,,a luat cunoștință cu îngrijorare’’ de modificările pe ca ministrul Tudorel Toader la preconizează a fi aduse legilor justiției și a mandatat ambasada în România să dea publicității această îngrijorare. Făcând asta printr-o declarație pe care Bogdan Chireac, un comentator recunoscut pentru realismul analizelor și tonul echilibrat al exprimărilor sale, o caracterizează în acești termeni categorici:,,În momentul în care ambasadorul vine și dă un asemenea comunicat, anulează practic nu doar ministerul Justiției, ci tot statul româna cu care Excelența sa, domnul Hans Klemm dorește un parteneriat.’’ După care conchide: ,,Această bătaie cu linia peste unghii a actualei puteri din România este o chestiune fără precedent în ultimii 20 de ani sau de când am obținut clauza națiunii celei mai favorizate în anii 96-97’’.
Am făcut în mod intenționat mențiunea că ziua de ieri, când a fost publicat comunicatul ambasadei americane la București, este și ziua în care s-au deschis lucrările reuniunii anuale a diplomației românești, tocmai pentru că mi-am adus aminte de o declarație a ministrului de externe, Teodor Meleșcanu. Declarație mai veche ,dar nu și învechită!, în care se cerea diplomaților acreditați în țara noastră ca, în cazul în care au observații, critici sau amendamente la inițiative legislative sau acțiuni ale autorităților statului de drept, să le comunice în cadrul instituțional statuat, adică direct Ministerului Afacerilor Externe, abținându-se a le face publice prin canalele mass media. Solicitare în deplin acord cu uzanțele diplomației,dar pe care, din păcate, ambasadorul Hans Klemm a încălcat-o în dese rânduri și pe care, iată!, o încalcă, de data asta, ambasada americană în țara noastră.
Am făcut, de asemenea, trimitere expresă la această coincidență, deoarece nici până la ora la care scriu aceste rânduri nu există o dovadă că un reprezentant al Ambasadei SUA să fi fost invitat, conform uzanțelor diplomatice în vigoare, la Ministerul de Externe pentru a i se atrage atenția asupra acestei flagrante încălcări a mandatului. Admit, desigur, că agenda primei zile a reuniunii diplomației românești a fost extrem de încărcată, așa încât nu a existat timpul fizic pentru o asemenea discuție față în față, dar rămân la convingerea că era de dorit ca ministerul român al afacerilor externe să dea publicității un comunicat de presă în care să își exprime, în termeni diplomatici dar fermi, poziția față de declarațiile reprezentanților diplomatici ai marelui nostru aliat strategic.
Cu atât mai mult cu cât – iarăși, printr-o simplă coincidență, desigur- tot ieri, 29 august 2017, cadrele de nădejde ale Procuraturii Generale și ale DNA, încolonate sub conducerea lui Augustin Lazăr și a Laurei Kovesi, au ținut o reuniune de urgență în care au înfierat, cu nemaipomenită mânie, propunerile ministrului Justiției. Propuneri în care văd o diabolică încercare de a le încălca libertatea, demnitatea și onoarea. Idee pe care, mai mult sau mai puțin întâmplător, o regăsim exact în declarația de presă a Ambasadei SUA. Declarație în care accentul este pus pe ,,un sistem judiciar puternic și independent’’ , făcându-se trimitere expresă pentru ,,procurori independenți care pot urmări activitățile infracționale fără imixtiuni politice sau limitări ale actului de justiție’’.
Două lucruri atrag, în mod deosebit, luarea aminte în această luare de poziție a ambasadei SUA:
-1) Comunicatul de presă face mențiune numai și numai pentru nevoia de a avea ,,procurori independenți’’, dar nu pomenește o vorbuliță despre nevoia de a avea, în egală măsură, judecători independenți,,fără imixtiuni politice sau limitări ale actului de justiție’’.
- 2) Omiterea, judecătorilor din discuție nu este câtuși de puțin întâmplătoare, de aici putându-se deduce că, într-o asemenea abordare, actul de justiție este realizat numai de către procurori. Ceea ce, din păcate, se și întâmplă, știut fiind faptul că, în rușinos de multe cazuri, procurorii sunt cei care dictează sentințele pe care judecătorii nu au altceva de făcut decât să le pronunțe. Situație căreia și-a propus să îi pună capăt propunerile ministrului Justiției, Tudorel Toader, care ar fi produs îngrijorarea care motivează comunicatul de presă al Ambasadei Statelor Unite. Comunicat față de care am remarcat, deocamdată, o consistentă delimitare în emisiunea moderată, aseară, de Radu Tudor pe postul Antena 3.
Iar, dacă la cele menționate adăugăm și anumite informații îngrijorătoare pe care le-a publicat, tot ieri, ,,Lumea justiției’’, recunoscută pentru seriozitatea, temeinicia și credibilitatea informației și a evaluărilor sale, despre o iminentă debarcare a lui Lucian Netejoru, șeful Inspecției Judiciare. Operațiune care ar trebui să se realizeze cel mai probabil azi, la ședința CSM, care ședință, poate doar întâmplător, se ține înainte de definitivarea concluziilor analizei aprofundate pe care Inspecția Judiciară la DNA. Concluzii despre care surse bine documentate spun că nu vor fi câtuși de puțin favorabile multilateral medaliatei Zeițe a Anticorupției, Laura Kovesi.
De unde și fireasca întrebare cu care vreau să închei: distinși diplomați investiți să reprezentați interesele Statelor Unite în România, dacă declarați răspicat că respingeți categoric imixtiunile politice în actul de justiție, să înțelegem (și) din comunicatul de presă dat publicității ieri, că, în schimb, sunt de dorit niște (să le spune eufemistic) ,,imixtiuni diplomatice’’ de felul celei despre care am discutat până acum?
Care imixtiuni, chiar dacă sunt realizate pe canale diplomatice, sunt și rămân tot imixtiuni politice. Cu mască sau fără mască…