Pe fondul dezastrului din turismul autohton, sute de mii de români iau anual calea Greciei. În ultimul episod al serialului “Turismul românesc, în concediu fără plată”, vă spunem secretul cu care elenii au putut să își transforme economia cu ajutorul turiștilor de la noi din țară.
Insula Thassos, Grecia. De zece ani, vară de vară, aici se întâmplă exodul. Exodul românilor veniți în vacanță. E un fenomen care i-a luat prin surprindere și pe greci, nevoiți dintr-odată să se descurce cu valul imens de conaționali care s-a revărsat pe micuța lor insulă din aproprierea graniței cu Bulgaria. Cu o populație cât o comună mai răsărită de la noi, locul atrage un milion de turiști anual. O mare parte sunt români. Așa se face că o localitate care nu prea conta în secolul trecut pe harta turismului elen, astăzi a înflorit și datorită alor noștri.
În datele Autorității Elene de Statistică, se vede cum an de an numărul românilor care vizitează Grecia a crescut constant, ajungându-se în 2017 la un maxim istoric: 350.000, deși la începutul anilor 2000, turiștii de la noi erau atât de putini, că nici nu prea contau în statisticile elene (sub 80 de mii). Dintre aceștia, cei mai mulţi aleg Thassos, stațiune aflată la capătul unui drum de doar opt ore cu mașina de la granița românească. Ce se întâmplă în Thassos nu e doar turism, ci și o formă de protest al românilor scandalizați de ce au găsit ultima dată când au fost pe litoralul nostru. Astă-vară, am vorbit cu zeci de conaționali aflați la plajă în Thassos, și toți spuneau cam același lucru, folosind alte cuvinte: “La noi e mizerie, necivilizație, nu sunt investiții de niciun fel”.”E mai scump ca aici și condiții mult mai proaste”. „La ce condiții sunt în România, ar trebui să vină toți aici”.
Clasa de mijloc nu mai trece pe-acasă
„Tot timpul când ai de-a face cu serviciile din România, când ai de-a face cu cazare, cu masa, cu șezlonguri, tot timpul ai sentimentul că trebuie să te păzești, ca să nu fii păcălit cu ceva. E clar că îți strică tot concediul să fii luat de prost. Eu nu am nicio problemă să cheltui bani, dar dacă s-ar putea să fiu luat de prost, nu am niciun chef!”, spune Cosmin Cosma, un antreprenor din București, care anul acesta a fost în Thassos împreună cu familia și a lăsat acolo 2.000 de euro. Cosmin e tipul de client pe care și l-ar dori orice țară. Civilizat și dispus să cheltuiască. E reprezentantul firavei clase de mijloc a României, oameni care nu vin în vacanțe ca să facă economii, ci ca să se simtă bine. Și, dacă se simt bine, știu apoi să facă reclamă locului în care au fost în cercul lor de prieteni de acasă. De altfel, pe acest tip de marketing se bazează cel mai mult turismul din Grecia: „marketingul din gură în gură”.
Româna, limbă oficială în Thassos
Autoritățile insulei sunt entuziasmate de rolul pe care l-au jucat românii în ultima decadă în Thassos. Așa cum grecii i-au cucerit pe români, și românii i-au cucerit pe greci. „Pe români îi vedem foarte aproape ca tipologie de turiștii greci. Sunt foarte prietenoși și mentalitatea e foarte apropiată de a noastră. Principiile, cultura sunt foarte apropiate poate datorită faptului că avem aceeași religie și o istorie comună pe o perioadă foarte lungă”, ne spune primarul din Thassos, Konstantinos Chatziemmanuel. În concluzie: „Romania-Greece-filia”(România- Grecia-prietenie n.r.), cum striga după noi, pe jumătate în engleză, pe jumătate în greacă, un localnic aflat la plajă în Thassos, după ce a aflat că suntem din București.
Prietenii noștri eleni de pe insulă au început repede să ne învețe obiceiurile, să înțeleagă pe ce ne place nouă să ne dăm banii. Așa au aflat că suntem nemaipomenit de încântați să fim serviți la masă cu mâncarea lor, dar în limba noastră. Astfel că peste tot printre localnici au început cursuri intensive de limba română. Așa se face că cel puțin în Thassos româna a devenit limbă oficială. În meniurile afișate în fața restaurantelor, nu se mai obosește nimeni să scrie în engleză sau chiar în greacă. Totul e în românește: „Poftiți la noi! Avem supă de pui, supă de vită, calamar prăjit”. „Sunt foarte multe restaurante care au steagul României afișat la intrare și zâmbetul lor e foarte bine folosit și profitabil când zâmbesc cu noi, românii. De ce? Banii românilor sunt foarte buni și lăsăm și noi la sfârșit ceva bacșiș”, ne spune un turist român din Thassos.
Dau de la ei - „nu taxează aerul”, ca la noi
Atrași de felul în care grecii fac turism, întreprinzători care altădată aveau business pe litoralul românesc s-au mutat să facă afaceri în Grecia. Căci elenii știu cum să sprijine micile afaceri și cum să le facă antreprenorilor viața mai ușoară. Ioana Tianu și Dan Nicolescu țin, nu departe de Thassos, lângă orașul Alexandropolis, sesiuni de scufundări pentru turiștii veniți la plajă în Grecia. Ioana și Dan i-au studiat pe greci și felul lor de a face turism și încearcă să aplice rețeta și în ce fac ei. „Îi tratăm pe clienți cum ne-ar plăcea nouă să fim tratați. Nu îi ducem la scufundări și, după ce au ieșit din apă, am uitat că ei există. Nu! Îi plimbăm, le arătăm locuri fără să cerem bani, pentru că vrem să se simtă bine și să aibă o experiență completă”, ne spune Ioana. Dan o completează: „Grecii au obiceiul ăsta de a oferi ceva în plus în așa fel încât clientul să se simtă bine și să revină”. Într-adevăr, de exemplu, în restaurantele lor este deja regulă ca patronul să ofere desertul din partea casei. Uneori chiar și băutura. O altă diferență majoră față de litoralul românesc, unde unii proprietari de restaurant ți-ar taxa și aerul pe care îl respiri dacă ar putea. „Noi, ca români, avem tendința asta să ne uităm de azi, pe mâine, de la politician la croitor, toți ne uităm să câștigăm azi, că mâine nu știi ce se întâmplă. În Grecia, e invers. Chiar dacă azi las de la mine, mâine clientul va veni și își va aduce aminte, și voi ajunge în câțiva ani să am un renume bun, care de la sine îmi va vinde serviciile și produsele”, observă Cosmin Cosma și dă și un exemplu din propria experiență avută în primul an în Thassos. „Acum șapte ani, am fost la o tavernă, unde mi-a dat patronul o sticlă de vin la sfârșit din partea casei. Și acum îmi aduc aminte de chestia asta și, de oricâte ori vin, mă duc la taverna aia. Pentru mine, ca roman, a fost o mirare, pentru ei a fost ceva normal. Mi-a rămas în minte. Zic: «Uite cum se face treaba!». Cât era o sticlă de vin? Câțiva euro. Dar mie mi-a creat o experiență memorabilă care m-a făcut să revin și să recomand locul și altora”.
Chelnerii-alergători
Am vrut să vedem ce înseamnă amabilitate grecească și servicii ireproșabile, și am intrat într-un restaurant grecesc. Acolo am descoperit că regula e următoarea: turistul e zeu. Chelnerii aleargă la propriu cu platourile de mâncare printre mese pentru a mai reduce câteva secunde din așteptarea turiștilor. Ai fi tentat să spui că aceştia sunt altfel decât românii, sunt mai muncitori și mai politicoși. Nu, chelnerii lor nu sunt mai buni decât românii dintr-un simplu motiv: sunt de multe ori chiar români. În cazul de față, în restaurant servea Cristi, din Constanța. Într-o zi de servire, fuge de colo-colo câțiva kilometri buni. „Nu văd chelneri care să alerge la fel și la noi în țară”, îi zic. „Știți de ce? Pentru că nu sunt motivați. Pe un salariu de 1.950 de lei și primești în mână 1.250 de lei, cum ai putea să fii motivat, sincer? Aici ajungi să câștigi 100 de euro pe zi”. Adică de multe ori când ne plângem că nu merge turismul în România ,poate nu e numai vina autorităților, ci și a celor care fac turism la noi.
În Grecia, nu trebuie să ai noroc să îți fie bine. În România, ca să îți fie bine, trebuie să ai noroc, să nimerești unde trebuie. La ei, de obicei, unde te duci, sigur lucrurile sunt așezate, și oamenii aceia fac lucrurile pe care le fac de foarte mulți ani, pentru că ei trăiesc din asta și pentru ei zâmbetul pe care ți-l atașează serviciului pe care ți-l oferă e ceva absolut necesar
Cosmin Cosma, turist român în Grecia