Deși înălțimea finală nu poate fi stabilită cu exactitate, medicii spun că există metode prin care se pot face estimări rezonabile și prin care poate fi monitorizată dezvoltarea normală a copilului.
Specialiștii subliniază că aceste investigații au ca scop nu doar determinarea înălțimii copilului la vârsta adultă, ci pot ajuta și la identificarea timpurie a unor posibile probleme de creștere. Pediatrii urmăresc evoluția copilului pentru a se asigura că aceasta se încadrează în parametrii considerați normali, raportat la vârstă și sex.
Metode de estimare a înălțimii copilului la vârsta adultă
Cea mai precisă metodă de evaluare a potențialului de creștere a copilului este determinarea „vârstei osoase”, realizată printr-o radiografie a mâinii. Aceasta permite medicilor să evalueze gradul de maturizare a oaselor și să facă o estimare.
Există însă și metode mai simple, folosite frecvent de părinți. Una dintre acestea este cunoscută drept „metoda x 2”, care presupune dublarea înălțimii copilului la vârsta de 2 ani. În cazul fetelor, care se dezvoltă mai rapid, poate fi dublată înălțimea de la 18 luni. Medicii atrag însă atenția că această metodă nu este susținută de studii care să îi confirme acuratețea.
O altă metodă este a „mijlocului parental”, care se bazează pe înălțimea părinților. Se adună înălțimea mamei și a tatălui, rezultatul se împarte la doi, iar apoi se ajustează în funcție de sexul copilului: se adaugă 5 centimetri pentru băieți și se scad 5 centimetri pentru fete. Și în acest caz, rezultatul reprezintă doar o medie estimativă.
Importanța diagramelor de creștere
Pediatrii folosesc diagrame de creștere standardizate pentru a urmări evoluția copilului în timp. Măsurarea regulată a înălțimii, greutății și circumferinței capului oferă indicii clare despre dezvoltarea armonioasă a copilului.
Diagramele de creștere sunt utile și pentru evaluarea debutului pubertății, care, potrivit specialiștilor, apare în prezent la vârste mai mici decât în trecut. Unele semne ale pubertății, precum apariția părului pubian sau modificările mamare la fete, pot apărea în limite normale chiar de la vârsta de 6 ani.
Factorii care influențează înălțimea
Deși moștenirea genetică joacă un rol major în determinarea înălțimii finale, medicii atrag atenția că nu este singurul factor important. Nutriția are un impact semnificativ asupra creșterii. Copiii supraponderali pot părea mai înalți la vârste mici, însă acest lucru nu garantează o statură mai mare la maturitate. În schimb, copiii subponderali pot avea o creștere mai lentă.
Dezechilibrele hormonale, precum deficitul de hormoni de creștere sau problemele tiroidiene, pot încetini dezvoltarea normală dacă nu sunt diagnosticate și tratate la timp. De asemenea, anumite medicamente, în special utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor, pot influența negativ creșterea.
Bolile cronice, precum artrita severă, boala celiacă netratată sau cancerul, pot afecta statura copilului. Există și afecțiuni genetice care determină o statură mai mică sau mai mare decât media, cum ar fi sindromul Down, Turner, Noonan sau, dimpotrivă, sindromul Marfan.
În plus, specialiștii menționează că factori precum activitatea fizică, somnul, dieta, mediul înconjurător, nivelul de poluare și starea psihică pot avea un rol important în dezvoltarea copilului, potrivit deparinti.ro.
În concluzie, creșterea armonioasă a copilului este rezultatul unui cumul de factori, nu doar al moștenirii genetice.