Răspunsul la această întrebare este extrem de simplu, dacă se acceptă pacea economică. Acest concept implică să fie întrebați cei de la care se dorește a fi strânși banii - persoane fizice și juridice - dacă își permit să plătească și au încredere să le dea banii pe mâna administratorilor. În măsura în care răspunsul la consultarea publică e pozitiv, oamenii și reprezentanții companiilor achită ceea ce promit și așa e eradicat flagelul evaziunii fiscale.
Ceea ce mai trebuie menționat însă tot în acest context, al păcii economice, e că, din punct de vedere tehnic, când societatea cade de acord asupra realizării unor cheltuieli, precum o fac și cetățenii de la bloc cu întreținerea, nota de plată este în sumă fixă, nu procentuală. Așadar e o sumă X, care se împarte la un număr Y de plătitori, diferențiată în cote k, l, m, n în funcție de cât are nevoie fiecare de un bun comun Z.
Dar chiar și așa, în circumstanțele actuale, statele nu au tot un cuantum fix de cheltuieli, de ce cer ele o cotă procentuală sub forma impozitului pe profit? Adică, ele-s partenere de afaceri ale agenților economici? Și dacă sunt, participă alături de companii la planul de investiții? Dacă n-o fac înseamnă că persoanele juridice ar trebui să plătească doar cota în sumă fixă ce le revine. Totodată, persoanele fizice, căci și ele sunt taxate procentual, deși ar trebui să plătească o cotă nevariabilă, achită mai mult dacă își găsesc un serviciu unde-s mai bine remunerate datorită muncii în plus și priceperii, chiar și atunci când decid că au nevoie de aceleași bunuri publice ca înainte. Ba, în unele țări, salariaților nu doar că li se iau mai mulți bani când își găsesc un job mai bun, ci li se majorează progresiv procentul, ca și cum ar fi îndemnați să se ferească de muncă. Iar firmele care vor să-și vândă în pierdere marfa, ca să obțină lichidități, nu li se dă voie în cea mai mare parte a anului, pentru că impozitele-s sub formă de procent dintr-un preț, deși cheltuielile statelor sunt, repet, sub forma unui cuantum fix. Lucruri ce dăunează conceptului de pace economică și în asemenea condiții nu se poate lupta cu evaziunea.
A mai rămas o singură chestiune de clarificat. Cum fundamentează conceptul de pace economică problematica pensiilor? Tot foarte simplu, fiecare pune bani deoparte pentru el. Pentru că asta e de fapt pensia, o economisire realizată în perioada activă pentru cea pasivă. Nu are nimic special în ea.