Ani în şir moneda unică europeană a stat în centrul politicii noastre bugetare, dacă ne gândim la accizele în euro şi la acordurile cu Fondul Monetar Internațional. Şi mai stă încă, dacă ne uităm la rovinietă.
S-ar putea crede că astfel ar trebui să arate normalitatea, fiindcă nimeni nu s-a întrebat serios de ce trebuie să ne raportăm veniturile fiscale la un curs faţă de o monedă străină. Care ar trebui să fie adevăratele corelaţii ce e necesar să fie respectate pe timpul execuţiei bugetare. Şi că dacă nu cumva noi, în loc să ne raportăm la stabilitate, de fapt, administrăm pe bază de scenarii de avarie şi punem în locul stabilităţii reperele economiilor stabile: euro şi dolarul.
Iar în urmă cu nişte ani, când mi-am pus pentru prima oară problema de ce trebuie să avem accize în euro, am întrebat: Bine, dar Statele Unite, care găzduiesc sediul FMI, de ce nu-şi raportează bugetul la un curs euro - dolar? Mi s-a răspuns simplist: America-i America…
Şi totuşi la un moment dat s-a discutat de oportunitatea aplicării tratatului SUA - UE, care să înlăture barierele vamale. Oare cum va fi fost când, după intrarea în vigoare a unei astfel de înţelegeri, Statele Unite vor fi înregistrat deficit comercial pe relaţia cu Uniunea Europeană? Adică, având în vedere că deficitul extern e suma deficitelor guvernamental şi neguvernamental, ar putea fi emisă ipoteza de lucru ca America să introducă taxe ca în Europa, pentru ca să nu-i scape deficitul guvernamental de sub control?
Dacă Statele Unite ar lua o astfel de decizie, ar urma să-şi raporteze şi ele bugetul la euro, cum a făcut România. Iată că există posibilitatea ca şi SUA să gestioneze cu la fel de mult hazard moral şi selecţie adversă cum am făcut-o noi. Şi să n-aibă doar accize ce variază în funcţie de un curs euro-dolar, ci şi taxe pe proprietate indexate cu inflaţia, că oricum proprietatea privată e prea liberă la americani şi au dreptul constituţional să-i împuşte pe cei care le-o încalcă.
Da, dar dacă-s voci care spun că necesitatea de micşorare a deficitului bugetar, în următorii ani, va determina implementarea unui sistem de taxare cu care piaţa de dincolo de Atlantic nu e obişnuită, sunt şi altele care susţin că dacă Statele Unite vor ajunge să li se amplifice deficitul comercial în urma unui tratat cu UE vor trebui, din contră, să ia pe măsuri de relaxare a fiscalităţii, care să mărească elasticitatea pieţelor.