Încercând să scape de CEDO și cele 80 de milioane de euro pe care România le va plăti anual, din cauza condițiilor din închisori, miniștrii cabinetului Cioloș au lansat câteva afirmații fără a se gândi la efecte. Ideea de reducere a pedepselor de la media de șapte ani la șapte luni și afirmațiile de la nivel guvernamental că s-ar putea da o grațiere sau o amnistie generală au aruncat în haos tot sistemul penitenciar, pentru că deținuții și-au făcut speranțe. Mai mult, în urma revoltelor au primit sancțiuni care îi determină să se revolte în continuare.
După primele două revolte din penitenciare, care au avut loc săptămâna trecută, ministrul Justiției, Raluca Prună, declara că nu putem vorbi despre un fenomen în rândul deținuților. Nici măcar angajații din penitenciare nu credeau că revoltele vor continua, bazându-se pe sistemul de recompense care le oferă celor închiși o serie de avantaje. „Nu credem că vor mai continua protestele sau că se vor extinde și la alte penitenciare în perioada următoare, pentru că deținuții știu că dacă se revoltă sau participă la acțiuni violente pierd punctele acumulate. Nu credem că vor risca să piardă ceea ce, cu greu, au obținut până acum”, declara, pentru Jurnalul Național, Ștefan Teoroc, liderul sindicatului angajaților din penitenciare și al federației Publisind, cu o săptămână în urmă. Cu toate acestea, protestele au continuat aproape zilnic și s-au extins la multe închisori din toată țara. „În acest moment, deținuții nu mai au nimic de pierdut, dacă li s-au luat punctele”, spune Miron Cozma, fostul lider al minerilor din Valea Jiului, care a petrecut mulți ani în spatele gratiilor. Sistemul de puncte le aduce condamnaților zile de libertate și posibilitatea de a munci sau de a face cursuri, în spatele gratiilor sau chiar în regim deschis, ieșind zilnic din închisoare. Practic, fiecare zi de lucru sau de școlarizare aduce puncte în plus, care se transformă în liberare condiționată, mai multe vizite din partea familiei, mai multe pachete și alte avantaje. Un raport pentru revoltă înseamnă trecerea deținuților de la regimul deschis sau semideschis la cel închis, restricții, pierderea dreptului la vizită și la pachet cu mâncare pe o anumită perioadă, pierderea dreptului la muncă sau la școlarizare, dar și pierderea a cel puțin un an la liberarea condiționată.
De ce au reacții care le fac rău
„Sistemul penitenciar din România are o mare problemă, anume că regimul este contenționar, nu penitenciar. Regimul penitenciar are la bază penitența, adică se așteaptă ca în perioada de încarcerare persoana să se căiască pentru fapte și să fie pusă pe un drum, apoi redată societății. Celălalt este de tip carantină, comun nu doar închisorilor, ci și leprozeriilor, sanatoriilor, un regim menit să țină oamenii departe de societatea în care au comis infracțiunile”, explică psihiatrul Gabriel Diaconu. Autoritatea Națională a Penitenciarelor (ANP) a avut intenția de a reforma sistemul, dar pentru această reformă este nevoie de foarte mulți bani, de foarte mulți oameni în plus în sistem și de o viziune clară, care să stea la baza unei strategii pe termen lung. „În spatele zidurilor trăiesc niște oameni care, în virtutea contenției stabilesc un alt fel de microclimat sociologic, în care există o ierarhie, o autoritate. La baza acestora se găsesc principii umaniste, nu doar de putere. Chiar aceste principii reprezintă o resursă care ar putea să fie folosită din belșug, dar este subclasată. Acea valoare se manifestă prin contagiune. Deținuții se coalizează, pentru că și ei au fost victimele unui abuz. În mediul contenționar, apatia civilă dispare și este înlocuită de un fel de regresie. El este codependent, viața lui depinde de cei din jur, nu este un agent liber și pentru că este regresat, este capabil ca și copiii de grădiniță de multă zarvă, în numele unei dreptăți de oportunitate. Defectul profund al structurii penitenciare este că dincolo de pedeapsa în sine există personal care continuă să persecute infractorul”, mai spune psihiatrul.
O situație similară a fost înainte de 1 februarie 2014, când au intrat în vigoare noul Cod Penal și noul Cod de Procedură Penală. Deținuții credeau că pedepsele lor vor fi reduse și că peste trei sferturi dintre ei vor părăsi penitenciarele. Vestea că noile coduri nu sunt chiar atât de permisive i-a împins pe unii la revolte și în inauarie 2014, însă nu cu o violență atât de mare ca în aceste zile. Și în acea perioadă se discuta despre o lege a grațierii colective sau o amnistiere generală.
Ştefan Teoroc, liderul sindicatului angajaților din penitenciare, spune că ministrul Justiției, Raluca Prună, a declarat în fața deținuților, la penitenciarul Rahova, că se va da o lege a grațierii colective sau a amnistiei, pentru a-i ajuta să iasă mai repede de după gratii. Episodul ar fi avut loc după primul incident din acel penitenciar, când nouă angajați au necesitat îngrijiri medicale, fiind intoxicați cu fum.
Cursurile care se fac zilnic în toate cele 47 de penitenciare din România sunt în regim deschis, iar angajații, neavând suficient personal pentru a asigura paza profesorilor care le predau deținuților, se bazează chiar pe sistemul de puncte care, teoretic, nu le-ar permite condamnaților să aibă reacții violente.
Închisorile duc lipsă atât de condiții umane, cât și de personal. Unele penitenciare au un deficit atât de mare de personal, încât asigură unele posturi cu ajutorul deținuților.