Companiile active în țara noastră se împrumută masiv de la bănci din străinătate și generează astfel o mare parte din datoria externă, cu posibile efecte negative asupra sistemului, semnalate de Banca Națională a României (BNR) într-un document recent. Printre acestea se regăsesc unele șocuri economice care pot veni din afară, pericolul majorării primei de risc, scăderea creditării pe piața internă și lipsa de control din partea autorităților. Analiștii arată că firmele și băncile autohtone lipsesc cu desăvârșire din această ecuație - practic datoria crește, iar capitalul local nu are niciun beneficiu.
Firmele din România au o preferință pentru finanțarea de la entități nerezidente, valoarea acesteia fiind în prezent de 1,2 ori mai mare decât creditul de la instituții financiare rezidente (inclusiv credite scoase în afara bilanțului și credite cesionate), reprezentând 72% din totalul îndatorării în valută, se arată în Raportul anual al BNR pe 2019.
Aproximativ 80% din datoria externă provine de la firmele nerezidente membre ale grupurilor din care fac parte companiile din România (credite de tip investiție străină directă, ISD), menționează documentul citat. Conform experților băncii centrale, creditele de acest tip sunt și cele care au determinat evoluția puternic ascendentă a datoriei externe a companiilor nefinanciare după criza financiară mondială care a izbucnit în 2008. Rata medie anuală de creștere a creditelor ISD în ultimii 10 ani a fost de 11%.
Dobânzile locale, prea mari
Datoria externă privată a României, respectiv datoria totală din care o scădem pe cea a statului, nu este datoria firmelor autohtone, ci a celor străine care activează în țara noastră, a spus, pentru Jurnalul, analistul economic Ilie Șerbănescu. În viziunea acestuia, companiile străine au toate motivele să se împrumute direct de la băncile-mamă, situate în statele lor de reședință, pentru că subsidiarele locale „acordă credite de trei ori mai scumpe”. În plus, crede analistul, „nu există o predilecție, o preferință a firmelor românești de a accesa credite din afară, pentru că oricum nu le împrumută nimeni”.
Exemplul Japoniei
Aceasta se întâmplă în condițiile în care aproape că nu au mai rămas bănci autohtone pe piața noastră, consideră specialistul. „Fără bănci proprii nu se dezvoltă capitalul propriu”, a punctat Ilie Șerbănescu. El a dat exemplul Japoniei, care „timp de 30 de ani a făcut eforturi pentru a ajunge a doua economie a lumii, aceste eforturi fiind depuse în primul rând de băncile locale, iar acum vedem rezultatele”.
Înlocuirea datoriei externe a companiilor cu finanțare oferită de către băncile autohtone, fără afectarea condițiilor pieței ar putea contribui la diminuarea riscurilor provenind dinspre creditarea companiilor nefinanciare și ar conduce la creșterea nivelului intermedierii financiare în România. (Raportul anual BNR pe 2019)
Riscurile finanțării transfrontaliere
Finanțarea transfrontalieră implică o serie de riscuri importante la adresa stabilității financiare, suplimentare celor aferente creditării în valută de pe piața locală, subliniază oficialii BNR. Iată care ar fi aceste riscuri:
- companiile astfel îndatorate sunt expuse șocurilor dinspre economiile țărilor de origine ale companiilor din grup și pot contribui la transmiterea unor astfel de șocuri asupra economiei locale;
- decizia de acordare a unei astfel de finanțări depinde, de cele mai multe ori, de situația financiară a grupului și de politica acestuia privind finanțarea internă și este mai puțin corelată cu situația financiară a firmei românești și/sau cu situația financiară și economică din România;
- atragerea de finanțare de la entități nerezidente poate conduce la vulnerabilități, ca urmare a creșterii nivelului datoriei externe, cum ar fi majorarea primei de risc a țării și o volatilitate mai mare a fluxurilor de capital;
- companiile care pot accesa finanțare de la grup apelează mai puțin la creditare de la instituții de profil autohtone, fapt care reduce volumul activității băncilor locale, din cauza scăderii cererii;
- scade eficacitatea măsurilor macroprudențiale, creditele transfrontaliere fiind în afara ariei de acoperire a autorității macroprudențiale din România.
106,5 miliarde de euro era totalul datoriei externe la 30 aprilie 2020, în creștere de la 105,8 miliarde de euro la sfârșitul lui 2019