În ajunul sărbătorilor, curg ca ninsorile şi sfaturile medicilor ca mesenii să nu sară calul la mâncare şi la băutură. Cuvântul de ordine este cumpătarea, răbdarea în faţa platourilor cu bunătăţi. Dar se impun şi alte poveţe, şi anume cum să reacţionăm în faţa temperaturilor scăzute, ca frigul să nu ne biciuiască şubrezeniile de sănătate.
Cei mai prudenţi în privinţa frigului de-afară trebuie să fie suferinzii de cord şi de vase, cei cu cardiopatie ischemică, cu faza dureroasă de angina pectorală, cei cu insuficienţă cardiacă, cei care au suferit un infarct şi bolnavii de hipertensiune. Putem stabili un numitor comun în bolile cardiovasculare: circulaţia sângelui este afectată. Ateromul de colesterol diminuează secţiunea de trecere a sângelui, dar lipirea grăsimilor de pereţii vaselor duce şi la pierderea elasticităţii acestora, ele devin rigide, deci nu se mai adaptează la tensiunea exercitată de şuvoiul de sânge, presiune care se schimbă. Suferinzii de inimă şi de boli ale vaselor de sânge trebuie să evite statul în ger, căci frigul produce contracţii în vase. Deci circulaţia sângelui este şi mai şchiopătată. Oamenii chinuiţi de dureri reumatice, de anchilozări, nu e cazul să se sperie de frig. În patologia reumatismală de vină este inflamaţia, care duce la fenomene negative în articulaţii.
Populaţia practică o metodă greşită: pune căldură pe zonele dureroase, înţepenite. Se ştie, însă, că în cazurile de procese inflamatorii face bine recele, de aceea şi fotbaliştilor li se pune o pungă cu gheaţă pe articulaţia afectată. Ca atare, înfăşurarea cu şaluri a şalelor, punerea de bucăţi de blană sau tricotaje pe articulaţii sunt inutile. Înfofolitul este un obicei rău, copiii sunt îmbrăcaţi cu mai multe pulovăre, cu cojoace, cu ditamai căciulile. La fel şi oamenii în plină putere: se înfofolesc când ies afară, unde temperatura e scăzută. Organismul are un mecanism rafinat de aclimatizare cu temperatura, sistemele fiinţei umane se acomodează prin propriile mecanisme, pentru a se simţi confortabil în frig sau în caniculă. Adulţii şi odraslele lor sunt ascunşi de fulare de lână, de blănuri puse în faţa nasului şi gurii pentru a nu inspira aer rece. Nasul este un formidabil schimbător de căldură: pe lungimea lui, de doar câţiva centimetri, el încălzeşte aerul respirat de la minus 20 de grade de afară, până la plus 37 de grade cât e temperatura corpului. Nasul purifică aerul, îl şi umidifică, aşa că e bine ca nasul să nu fie “bandajat” cu tot felul de fulare şi blănuri.
În cazurile de guturaie, de gripe, de răceli se apelează cu grăbire, după sfaturile unor vecini la antibiotice. Eronat, rinitele, gripele sunt de natură virotică şi viruşii sunt insensibili la antibiotice. Acest răceli se tratează cu antitermice, cu antialgice, cu antiinflamatoare şi cu ceaiuri. Dacă boala s-a complicat cu infecţii atunci se recomandă antibioticele.