Să vă explic. În aceste zile s-au disputat meciurile Copa America, în același timp cu Campionatul European. La Copa America a participat, în premieră și naționala Costa Rica. O premieră. Mai degrabă un vis. Până acum Copa America era rezervată doar naționalelor „grele” din America de Sud. Naționalele din America Centrală erau văzute ca niște surioare mai sărace ale Braziliei, Argentinei sau Columbiei vizavi de fotbal. Pentru Costa Rica, de exemplu, era un vis să joci un meci oficial cu Brazilia. Asta nu se putea întâmpla decât ipotetic, la un Campionat Mondial într-o fază superioară.
Acum, cu noul format al Copa America, s-a întâmplat un vis: meci direct Costa Rica-Brazilia. Și mai mult decât atât: rezultat egal cu regii regilor, un 0-0 care a declanșat o uriașă bucurie în Costa Rica. Nici nu a contat că ulterior echipa nu a depășit faza grupelor. Visul fusese împlinit: un rezultat mare cu Brazilia într-un meci oficial!
La mine în oraș, în Costa Rica, toți locuitorii, indiferent de sex, sunt mari pasionați de fotbal, care e și cel mai popular sport din Republică. Nu există școală, cât de mică, care să nu aibă teren de fotbal de iarbă, de o calitate „masă de biliard”. De asemenea există o atenție deosebită antrenamentelor și educației copiilor. Asta explică și performanțele echipei de fotbal a Costa Ricăi în ultima vreme în competitiile internationale, dar și numărul tot mai mare de jucători care evoluează la cluburi mari europene.
Așadar duminică este ziua cea mare. Două finale. Toți cei din jurul meu vor privi meciurile cu șapca României pe cap și câțiva îmbrăcați cu tricoul echipei României. Alții vor purta însemnele Costa Ricăi. Pentru ei, Cupa UEFA a însemnat România, așa cum pentru mine Cupa Americii a însemnat Costa Rica. Desigur, nici România, nici Costa Rica nu s-au calificat în finale, dar au fost prezente la aceste turnee finale, unde s-au prezentat lăudabil. Și nimic altceva nu poate uni sufletele oamenilor de diferite culturi ca acest rege al sporturilor. Circula pe internet un filmuleț care arăta cum în Primul Război Mondial, în ziua de Crăciun, într-o pauză marcată prin încetarea focului, soldați ai celor două armate, aflați în tranșee față în față, au ieșit și au jucat o miuță. La final, când s-au auzit iar salvele de artilerie, s-au îmbrățișat, s-au retras în tranșee și au redevenit inamici. Cea mai mare lecție de umanitate, săvârșită prin sport. Prin fotbal. Duminică toate televizoarele din oraș vor funcționa non-stop. Regele fotbal va stăpâni ziua de odihnă a oamenilor. Și eu, și prietenii mei costaricani ne vom uita la cele două finale cu gândul la naționalele României și Costa Ricăi, prezente și ele la cele două sărbători. Hai, Europa! Hai, America! Hai, România!
Dragii mei, noi să ne revedem vinerea viitoare în pace, sănătate și siguranță. Doamne Ajută!