Jurnalul.ro Ştiri Observator Departamentul pentru Tradiţii şi Identitate Românească, o bancă pentru depus valorile naţionale

Departamentul pentru Tradiţii şi Identitate Românească, o bancă pentru depus valorile naţionale

Despre România se poate vorbi în foarte multe moduri. De la solemna paradă militară de sub Arcul de Triumf din 1 Decembrie, până la jocul nevinovat al unor copii în bătătura casei dintr-un sat pierdut printre Obcinile Bucovinene sau pe malurile Arieşului, în templul Munţilor Apuseni; de la Bărăganul roditor şi până sus, pe vârfurile munţilor stăpâniţi de caprele negre şi de vulturi; de la pâinea şi colacii frământaţi de o gospodină cu poalele-n brâu şi până la sofisticatele mâncăruri tradiţionale; de la bocetul de jale de la o înmormântare şi până la hora încinsă de flăcăi când merg împreună cu ginerele să ia mireasa de la casele părinteşti, toate acestea, şi încă multe altele, sunt moduri de a vorbi despre România.

Vorbim despre România în fiecare zi, chiar dacă nici nu ne dăm seama de asta. Vorbim despre România, când vorbim corect româneşte şi vorbim despre România când ne purtăm ca nişte oameni civilizaţi atunci când mergem în casele altor popoare, vorbim despre România când tăcem atunci când e de tăcut, şi când cântăm, atunci când e de cântat.

        Vorbim despre România din prima clipă a vieţii, atunci când ne naştem în România, sau atunci când chiar dacă vânturile vremurilor ne-au dus părinţii departe de ţară, vorbim despre România cu primul zâmbet al mamei care ne ia în braţe şi apoi plânge de fericire.

Noi nu suntem veniţi de niciunde. Suntem vechi de când lumea, iar în această vechime de când lumea am creat. Pe lângă România pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu, i-am adăugat şi noi un pic de frumuseţe, iar unii dintre noi, frizând genialitatea, un strop de măreţie.

        Toată această zestre, trebuie păstrată cu foarte mare grijă, aşa cum se păstrează un bun de mare preţ. Pentru că această zestre este identitatea noastră naţională. Înseamnă, România! Dacă, din această moştenire, bunurile materiale se pot depozita în locuri sigure şi bine păzite, nu la fel se poate cu cele spirituale. Nu poţi depune un bocet, o horă, un cântec din tulnic, un obicei de nuntă în vreun seif ori la cine ştie ce bancă foarte sigură. Ele sunt depoazitate altfel. În oameni care le ştiu şi care le pot duce mai departe, care le pot preda intacte altor oameni mai tineri care ştiu şi şi ei şi care vin pe urma lor. Iar noi, proprietarii acestei comori de simţire românească, trebuie să avem mare grijă de depozitarii lor. Întocmai cum un bancher are grijă de seiful băncii sale în care care ţine cele mai de valoare proprietăţi.

        De aceea, Cabinetul de Avocatură Daniel Ionaşcu a decis să înfiinţeze în cadrul lui Departamentul pentru Tradiţii şi Identitate Românească. La conducerea acestui departament s-a decis să fie maestrul Grigore Leşe. Sunt bine-cunoscute performanţele maestrului în a promova valorile româneşti pe toate meridianele lumii şi numeroasele premii şi distincţii pe care le-a luat în toţi aceşti ani de când vorbeşte, în felul său unic, despre România. Vorbeşte, cântă, se îmbracă româneşte. Maestrul Grigore Leşe nu este doar un mare artist. Asta ar însemna doar o prezentă scenică sau audio-video de succes. Este cu mult mai mai mult. Este depozitarul unei părţi a identităţii noastre naţionale. Acea parte care nu se poate depune la nicio bancă sigură şi nu se poate încuia în niciun seif.

"Nu plânge, Maică Românie,

Că am să mor neîmpărtăşit!

Un glonţ pornit spre pieptul tău,

Cu pieptul meu eu l-am oprit...”

Sunt veresurile găsite în raniţa unui soldat român, mort în Primul Război Mondial, în Carpații de Curbură, pe Muntele Sorica, versuri pe care maestrul Grigore Leşe le-a pus într-un cântec sfâşietor, versuri pe care le horeşte ori de câte opri are ocazia.

Tocmai de aceea s-a înfiinţat Departamentul pentru Tradiţii şi Identitate Românească în cadrul Cabinetului de Avocatură Daniel Ionaşcu. Pentru ca artistul Grigore Leşe să nu rămână doar la nivelul de a încânta publicul, ori de câte ori apare în faţa lui. Ci să şi transmită mai departe valorile pe care le depozitează, astfel încât ele să fie nu numai promovate, ci să existe garanţia că vor şi fi  păstrate pe mai departe.

        Aşa cum un strănepot, căutând prin actele de identitate ale familiei sale, descoperă câte o fotografie cu străbunicul pe front, apărând România Mare, ne străduim ca generaţiile care vin după noi, nepoţii şi strănepoţii noştri, căutând prin moştenirea lăsată de maestrul Grigore Leşe să găsească intacte comorile-acte de identitate ale românilor.

 

Subiecte în articol: Grigore Lese Daniel Ionașcu
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri