Nauru - „Insula plăcută” plină de foști bogătași
Undeva în Pacific se întinde cea mai mică țară insulară independentă din lume. Cel mai apropiat vecin al Republicii Nauru e Insula Banaba, aflată la 300 km la est, iar cel mai important dintre ei e Australia, la 4.496 km distanță. Această țară fără capitală și armată și care se numără, la cei doar 21 km pătrați ai săi, printre cele mai mici state ale lumii (după Vatican și Monaco), e vizitată anual de doar 200 de turiști. Odată ce ajung acolo, aceștia pot parcurge întreaga republică într-o singură zi. Și asta chiar și pe jos, la cât e de mică. Câți oameni se mai pot lăuda cu așa ceva? Dar, pe lângă aceste aspecte, Nauru e unic din cauza incredibilelor pățanii ale locuitorilor săi. Care s-au trezit brusc bogați, în urma exploatării intense a depozitelor de fosfați, care acopereau circa 90% din suprafața insulei. Practic, Nauru a devenit pentru scurtă vreme, prin a doua jumătate a secolului 20, statul independent cu cel mai mare venit pe cap de locuitor din lume, cu excepția Emiratelor Arabe Unite. Așa că oamenii au început să-și cumpere mașini de lux, pentru a da ture pe șoseaua asfaltată care dă ocol insulei ovale, sau să plece cu avionul la shopping prin Hawaii, Fiji ori Singapore. Când era ziua de naștere a cuiva, îi ofereau în dar, pe lângă alte cadouri scumpe, și un soi copac de care atârnau pe post de frunze bancnote. Totul până când principalele rezerve de fosfat s-au epuizat, iar oamenii au sărăcit cam la fel de brusc cum se îmbogățiseră. Doar că între timp își distruseseră și insula, al cărei pământ a fost înlocuit de un teren înțesat cu bolovani uriași. Vechile mașini de lux, acum mâncate de rugină, au devenit și ele parte a peisajului, zăcând abandonate pe te miri unde. Rata șomajului a crescut la 90%. Pe insulă mai rămăsese la un moment dat un singur magazin, unde se vindeau doar produse de strictă necesitate. Mânați de disperare, guvernanții au încercat să transforme Nauru într-un paradis fiscal, au construit aici un centru de detenție pentru imigranții ilegali din Australia și chiar s-au apucat să recunoască independența unor state precum Abhazia și Osetia de Sud, pentru a primi la schimb, după cum spun gurile rele, câteva zeci de milioane de dolari de la ruși. Între timp, chiar dacă e în continuare dependentă de ajutorul internațional pe care i-l acordă unele țări, Republica Nauru s-a mai pus cât de cât pe picioare, principala ei sursă de venit fiind astăzi, pe lângă centrul de detenție mai sus menționat, vânzarea drepturilor de pescuit în apele sale teritoriale.
Tibetul, „acoperișul lumii” păstorit de la distanță de Dalai Lama
Tibetul este regiunea populată care se află la cea mai mare altitudine (în medie, 4.380 m). Din acest motiv, toți turiștii care ajung acolo trebuie să știe că vor avea nevoie de o perioadă de adaptare. Pentru a se aclimatiza cât mai bine, turiștii sunt sfătuiți să nu depună efort, să nu bea alcool și să se abțină de la fumat. Ei au adesea la dispoziție tuburi de oxigen chiar și în camerele de hotel, astfel încât să le poată folosi de îndată în caz că se simt rău.
Dar nu numai altitudinea e neobișnuită în Tibet, ci și măreția nemaivăzută a peisajului. Munții și văile par supradimensionate, iar culorile cerului și ale lacurilor de munte sunt parcă desprinse dintr-o altă lume.
Un al treilea motiv pentru care Tibetul este o destinație turistică atât de neobișnuită e că nu oricine poate veni aici oricând și oricum are chef. Ani la rând, Regiunea Autonomă Tibet nu a putut de pildă fi vizitată în prima lună de primăvară. Pentru că în această lună se comemorează marea revoltă din martie 1959, când tibetanii au încercat zadarnic să scape de sub jugul chinez. Iar tensiunile pot exploda oricând în regiune în această perioadă. Din 2018 încoace, s-a decis de asemenea ca străinii să nu mai poată vizita Tibetul decât în grup, în cadrul unui tur organizat. Așadar, nici cine reușește să ajungă cu chiu, cu vai în Tibet nu e liber să facă ce-l taie capul. Totul e meticulos organizat și atent monitorizat de autoritățile chineze.
Chiar și așa, mulți oameni își doresc fierbinte să ajungă aici- ca dovadă că, în ciuda dificultăților și a prețului piperat, turismul s-a dezvoltat semnificativ. Multă lume speră să guste măcar un pic din cultura deosebită a acestor meleaguri, considerate profund spirituale. Tibetul e împânzit de mănăstiri, unde pot fi văzuți călugări budiști îmbrăcați în veșmintele lor tradiționale, dar și o puzderie de copiii, care sunt școliți aici și dezbat chestiuni filozofice. Turiștii mai sunt surprinși să constate că, oricât de aspră le-ar fi viața, tibetanii sunt unii dintre cei mai surâzători oameni din lume și sunt foarte prietenoși cu străinii. De altfel, mulți tibetani știu engleză. Probabil că în acest sens le-a slujit drept model și Dalai Lama, liderul lor spiritual și liderul guvernului tibetan, aflat în exil după anexarea Tibetului de către China. Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, Tenzin Gyatso, care a devenit o personalitate extrem de respectată și de îndrăgită și în Occident, reprezintă, probabil, ultima rază de speranță pe care o mai au tibetanii de a reveni la normal. Dalai Lama are însă 87 de ani. Conform tradiției, după ce moare, el se va reîncarna, discipolilor săi revenindu-le sarcina să-l regăsească cu ajutorul anumitor indicii. Doar că autoritățile chineze susțin că au dreptul să numească ele însele un succesor. Care ar juca desigur un rol de marionetă și i-ar lipsi de tibetani de farul de care au atâta nevoie. Așa că acum turiștii au probabil o ultimă șansă să experimenteze un Tibet în care mai există speranță. Și în care oamenii încă mai au unele dintre cele mai sincere și strălucitoare zâmbete din câte ați văzut.
Liechtenstein, Principatul cu cel mai mare PIB pe cap de locuitor
În comparație cu alte destinații turistice mai neobișnuite, Principatul Liechtenstein este, practic, la o aruncătură de băț de noi, învecinându-se cu Elveția la vest și la sud și cu Austria la est și la nord. Și totuși, câți oameni cunoașteți care să fi vizitat acest microstat germanofon cu mai puțin de 40.000 de locuitori? Liechtenstein este însă un stat extrem de interesant - nu doar datorită istoriei și tradițiilor sale, ci și grație bogăției ieșite din comun. Deși Principatul are o suprafață de doar 160 km pătrați și este sărac în resurse, el a reușit performanța de a conduce lista țărilor în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor, acesta ridicându-se în 2020, potrivit datelor Băncii Mondiale, la nu mai puțin de 157.754 de dolari. Cu alte cuvinte, Liechtenstein poate fi considerat cea mai bogată țară din lume. Principatul s-a îmbogățit mai ales după ce a instituit un nivel foarte redus de impozitare a afacerilor, de doar 12,5%, pentru a atrage companiile mari. Politică dublată de regulamentele foarte relaxate de înființare a firmelor. Liechtenstein a ajuns astfel rapid una din puținele țări din lume care are mai multe firme înregistrate decât cetățeni. Iar o altă mare sursă de bogăție sunt așa-numitele fundații, entități create pentru a ascunde adevăratul proprietar al activelor financiare ale unor cetățeni străini și despre care se spune că au transformat Liechtensteinul într-un paradis fiscal.
Dar una dintre cele mai uluitoare informații legate de Liechtenstein este alta: în 2010, presa internațională a anunțat că Principatul a decis să se ofere pe sine spre închiriere, contra sumei de 70.000 de dolari pe noapte. Turiștilor care închiriau acest stătuleț pe Airbnb li se ofereau între altele străzi și monede personalizate, cu circulație temporară, pentru a se putea simți ca niște regi în adevărata putere a cuvântului.
Bhutan, țara în care bunăstarea se măsoară în fericire
Învecinat cu Tibetul, Regatul Bhutan este încă și mai greu accesibil decât acesta. Și încă și mai neobișnuit. Bhutanul e singura țară unde budismul mahayana, de tip tibetan, e religie de stat. Până în 1961, statul era practic închis ermetic, autoritățile nepermițând deloc turiștilor străini să îl viziteze. În 1972, a ajuns pe tron cel de-al patrulea rege, Jigme Singye Wangchuck. Un adolescent vizionar, care considera că instrumentul vital în asigurarea suveranității națiunii sale nu e reprezentat de bogăția sau forțele armate ale acesteia, ci de „identitatea distinctă”. Așa că a făcut tot posibilul să păstreze intactă cultura Bhutanului, încurajând poporul să respecte cu sfințenie tradițiile și ținându-l departe de influențe străine. Guvernul a ridicat de pildă abia în 1999 interdicția care viza televiziunea și internetul. Turismul, deși a fost în cele din urmă permis, se poate face numai cu țârâita. El e organizat astfel încât să aibă un impact minim. De aceea, Bhutanul are una dintre cele mai restrictive politici din lume în privința acordării de vize. Iar puținii aleși care reușesc să ajungă aici trebuie să plătească, dincolo de costul vacanței în sine, și câte 200 de dolari pe zi drept taxă pentru „dezvoltarea durabilă”.
Toate aceste măsuri și multe altele de acest tip au fost luate în numele conceptului de „Fericire Națională Brută” (Gross National Happiness - GNH) lansat de Jigme Singye Wangchuck încă de la începutul domniei sale și despre care regele a afirmat că e mai important decât PIB-ul. Cei patru piloni pe care se sprijină GNH sunt buna guvernare, conservarea și conservarea mediului, dezvoltarea socio-economică durabilă și promovarea culturii. În Bhutan a fost creată o Comisie care se ocupă de implementarea acestei politici și, pentru a putea fi adoptate, mai toate inițiativele propuse la nivel național trebuie să demonstreze că vor avea un impact pozitiv din punctul de vedere al GNH. Pentru a se putea verifica nivelul de fericire, s-a creat și indicele „Fericirii naţionale brute”, care ia în calcul factori precum educaţia, sănătatea şi bunăstarea psihologică. Oricât de exotică ar părea, politica Bhutanului în materie de fericire a inspirat până și Organizația Națiunilor Unite, care a adoptat în 2011 Rezoluția 65/309, intitulată „Fericirea: către o abordare holistică a dezvoltării”. Rezoluția ONU numește fericirea un „scop uman fundamental” și îndeamnă națiunile membre să urmeze exemplul Bhutanului și să măsoare fericirea și bunăstarea oamenilor. În 2012, ONU a proclamat și „Ziua internaţională a fericirii”, care este celebrată la 20 martie, scopul fiind acela de a atrage atenţia asupra unuia dintre marile mituri ale lumii contemporane: acela că fericirea umană creşte proporţional cu succesul economic sau cu PIB-ul.
21 km pătrați are Republica Nauru, care este vizitată anual de doar 200 de turiști
157.754 de dolari a fost PIB-ul pe cap de locuitor al Principatului Liechtenstein, conform Băncii Mondiale
70.000 de dolari pe noapte costa în 2010 închirierea Principatului Liechtenstein
200 de dolari pe zi trebuie să plătească turiștii din Bhutan drept taxă pentru „dezvoltarea durabilă”
Nauru este una dintre cele mai mici țări din lume
https://www.dreamstime.com/nauru-one-smallest-countries-world-aerial-view-island-image187677545
Atunci când a fost descoperit, Nauru a fost numit „Insula plăcută”
În urma activităților miniere, peisajul din Nauru s-a schimbat radical
https://www.dreamstime.com/stock-photo-nauru-island-pacific-smallest-country-world-image74138619
Tibetul oferă unele dintre cele mai spectaculoase peisaje de pe Pământ
https://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photos-tibet-s-snow-mountains-image11272358
Palatul Potala a fost reședința lui Dalai Lama până la revolta tibetană din 1959
https://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-image-family-tibet-image14363966
Tibetanii se numără printre cei mai zâmbăreți oameni, în ciuda tuturor greutăților
https://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-image-family-tibet-image14363966
Principatul Liechtenstein, dat la închiriat în 2010
https://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photos-liechtenstein-city-road-map-image39897318
În Liechtenstein, PIB-ul pe cap de locuitor e uriaș și există mai multe companii decât cetățeni
https://www.dreamstime.com/stock-photo-liechtenstein-great-view-great-s-city-image54486387
Gutenberg este unul dintre cele cinci castele ale Principatului Liechtenstein și unul dintre cele două care au supraviețuit intacte
https://www.dreamstime.com/royalty-free-stock-photos-liechtenstein-gutenberg-castle-image9608678
Bhutanul pune mai mult preț pe fericire decât pe bani
Cel de-al patrulea rege al Bhutanului a lansat conceputul de „Fericire Națională Brută” în 1972
Tradițiile sunt la mare cinste în Bhutan
Buthanul e singura țară din lume unde budismul mahayana, de tip tibetan, este religie de stat