Privarea copiilor de moştenirea lor este o practică posibilă în Marea Britanie şi în statul american California, însă nu şi în Franţa şi Germania. Pe fondul bătăliei în instanţă care urmează să fie dată pentru moştenirea lăsată de cântăreţul francez Johnny Hallyday, jurnaliştii de la AFP au realizat un tur de orizont al situaţiei juridice asociate acestei chestiuni în mai multe ţări ale lumii.
Franţa
"Legea prevede că anumiţi moştenitori trebuie obligatoriu să primească o parte (din moştenire, n.r.)", afirmă Camera notatorilor din Ile-de-France. Această "rezervă ereditară" revine automat moştenitorilor desemnaţi prin lege, în principal urmaşilor, deci este practic imposibil ca aceştia să fie complet dezmoşteniţi.
Pentru succesiunile deschise începând din august 2017, reglementarea europeană în acest domeniu prevede că o persoană poate să aleagă, în testamentul ei, legislaţia aplicabilă cazului său. Dacă defunctul nu precizează explicit ţara dorită, ultima lui reşedinţă uzuală este aceea care se va impune.
Însă pentru un francez care locuieşte în străinătate, dacă dreptul ţării sale de reşedinţă nu recunoaşte principiul "rezervei ereditare", acesta nu poate fi impus. La sfârşitul lunii septembrie, Curtea de Casaţie a estimat într-adevăr că ignorarea rezervei ereditare nu este "în sine contrară cu ordinea publică internaţională franceză".
Germania
În absenţa unui testament, moştenirea este repartizată între partenerii de viaţă şi rudele defunctului. Succesiunea testamentară este liberă, însă trebuie să păstreze o parte din moştenire pentru o serie de rude apropiate, care trebuie să primească cel puţin jumătate din ceea ce ar fi primit în cadrul unei succesiuni legale. Doar violenţele fizice voluntare permit dezmoştenirea rudelor care au comis astfel de fapte.
Italia
Defunctul poate să disperseze prin testament doar între un sfert şi jumătate din moştenirea sa, în funcţie de numărul copiilor. În cazul în care există patru copii, de exemplu, jumătate din patrimoniu le este rezervat. Defunctul poate totuşi să "dezmoştenească" prin testament o parte din familia lui, care poate ori să accepte acea alegere, ori să ceară aplicarea legii, sesizând justiţia.
Regatul Unit al Marii Britanii
Este posibilă transferul moştenirii către oricine şi chiar dezmoştenirea unui membru al familiei sale, atât timp cât testamentul este conform cu anumite exigenţe legale. Nu există nicio rezervă ereditară. În absenţa unui testament, cel mai apropiat membru din familie primeşte moştenirea.
Spania
Există "obligaţia legală de a lăsa ceva urmaşilor, ascendenţilor şi partenerilor de viaţă, după caz, care se numesc 'moştenitori forţaţi'", a explicat Consiliul naţional al notarilor pe site-ul său. O treime din moştenire trebuie să revină în părţi egale copiilor. Totuşi, anumite regiuni autonome şi-au impus propriile reguli: Autorul testamentului are, de exemplu, "o libertate cvasiabsolută" în Navarra.
Elveţia
Dreptul elveţian prevede o rezervă ereditară, adică o parte din succesiunea garantată pentru urmaşi, părinţi, soţi sau parteneri de viaţă. Nu este posibilă nicio derogare de la această regulă, nici măcar prin testament. Singura posibilitate: semnarea unui "pact de renunţare la succesiune".
Dacă un testament nu respectă rezerva ereditară, el nu este automat nul, ci trebuie mai întâi să fie contestat de către moştenitorii legali.
Statele Unite
Succesiunea este reglementată de către statele federale. Cele mai multe dintre acestea au instaurat sisteme de protecţie pentru soţi, nu însă şi pentru copii.
Site-urile juridice Nolo.com şi Findlaw.com afirmă că "în general, copiii nu au dreptul (garantat) de a moşteni absolut orice de la părinţii lor", cu excepţia unor circumstanţe limitate, precum omisiunea accidentală a unui copil, de exemplu, dacă acesta s-a născut după cea mai recentă actualizare a testamentului.
Legea californiană stipulează astfel că "oricine poate să dezmoştenească pe oricine, inclusiv pe copiii proprii", a explicat pentru AFP Beti Tsai Bergman, o avocată din Los Angeles specializată în chestiuni succesorale.