Presiunile pe care le face Donald Trump pentru a rezolva problemele din agenda prezidențială au stârnit, nu de puține ori, furtuni pe bursele de capital sau de materii prime. Marea putere a Statelor Unite, financiară și militară, este orientată de Donald Trump și prin decizii surprinzătoare care sunt anunțate de celebrele postări pe twitter. În 23 august,Trump pune o întrebare ,,de baraj”: cine este dușmanul nostru cel mai mare, Jay Powell sau președintele Xi? Un atac de mare calibru, cu două ținte - spre Președintele Federal Reserve (banca centrală a Statelor Unite) și spre conducerea Chinei. Așadar, președintele Trump, are doi adversari. Unul intern, în centrul politicii monetare și altul extern, atras într-un război comercial care durează de 18 luni. Pentru similitudini cu o abordare la care PSD a renunțat recent, ne vom opri la conflictul dintre Casa Albă și FED. Președintele se află în competiția pentru un nou mandat și cel mai solid argument pentru realegere este situația economiei americane. Semnele unei încetiniri a creșterii și, la orizont, norii unei recesiuni, trebuie combătute, iar Trump crede că o reducere a dobânzii directoare a FED ar avea efect pozitiv. Dar banca centrală a amânat o decizie în acest sens, abia în 31 iulie a fost scăzută dobânda de la 2,25 la 2. Președintele continuă însă criticile și-l consideră pe guvernatorul Powell, propus în funcție de administrația Trump, iată, un adversar al Americii. Vă mai aduceți aminte de plasarea de către Vâlcov a conducerii BNR în rândul ,,nepatrioților”? Răspunsul ,,marelui dușman” a venit chiar în aceiași zi de 23 august, în cadrul seminarului tradițional de la Jackson Hole unde se adună, în umbra munților din Wyoming, guvernatori din multe bănci centrale. Cu eleganță, Powell s-a păstrat în limitele instituționale și a spus că FED ,,are responsabilitatea de a explica ce facem și de ce facem, astfel încât poporul american și aleșii lui în Congres să poată asigura supravegherea și să ne asigure răspunderea încredințată. ”A explicat că ,,sarcina noastră este să folosim politica monetară pentru a promova obiectivele statutare” și a adăugat că ,,nu există precedente pentru a ghida un răspuns la situația actuală.” Mesajul pentru Tramp , care poate fi preluat și de alți decidenți de vârf supărați pe băncile centrale că nu le fac jocurile este clar: ,,Politica monetară, deși este un instrument puternic, care funcționează pentru a sprijini bugetele consumatorilor,investițiile în afaceri și încrederea publicului,nu poate oferi un manual pentru reglementarea comerțului internațional.” Or, efectul pozitiv pentru economie al scăderii dobânzii de politică monetară decis de FED este rapid estompat de creșterile de tarife vamale impuse Chinei, de încetinirea creșterii economice în Germania și China,de Brexit,turbulențele din Hong Kong, criza politică din Italia, evenimente la care piețele financiare au reacționat puternic în luna august. Adică, stricăciunile pe care le fac politicienii nu pot fi ,,pasate” în cârca băncilor centrale. La noi, leul se menține în afara turbulențelor, deși politicienii au dat în foc. Semn că Mugur Isărescu a fost încă o dată soluția cea mai bună.